Israelul este o dovada a veridicitatii promisiunilor lui Dumnezeu din Sfanta Scriptura. Aceasta ne aminteste de faptul ca si Cuvantul lui Dumnezeu isi are originea in Israel si ne-a fost dat prin israeliti. Biblia ne demonstreaza ca intreg crestinismul are radacini evreiesti. Primele biserici erau formate din evrei, dupa cum putem citi in Sfanta Scriptura:«Ei sunt israeliti, au infierea, slava, legamintele, darea Legii, slujba dumnezeiasca, fagaduintele, patriarhii si din ei a iesit, dupa trup, Cristosul» (Rom. 9,4-5). De aici reiese clar ca Israelul a fost foarte important la inceputul crestinismului, astfel ca si credinciosii au o mare responsabilitate fata de evrei: «Daca neamurile au avut parte de binecuvantarile (bunurile) lor (ale Israelului) duhovnicesti, este de datoria lor sa-i ajute si ele cu bunurile lor pamantesti» (Rom. 15,27). Daca suntem datori fata de Israel, nu ar trebui sa il si sustinem? Raspunsul este simplu si poate fi structurat dupa cum urmeaza:
1. Dumnezeu iubeste Israelul.
2. Satan il uraste.
3. Cristos va veni din nou pentru Israel.
Daca am inteles aceste trei puncte, atunci intelegem si de ce ar trebui sa sustinem Israelul.
1. Dragostea lui Dumnezeu fata de Israel. Un singur popor de pe intreg pamantul L-a avut pe Dumnezeu in mijlocul lui. Dumnezeu Insusi a coborat pe varful Muntelui Sinai sa vorbeasca cu poporul evreu. Slava ªehina a aratat prezenta Sa reala direct sub ochii poporului. Acest lucru s-a intamplat in locul sfant din pustie (Cortul Intalnirii). Cuvantul«miskon» (Cortul Intalnirii) este derivat din cuvantul ebraic «sehina» (slava lui Dumnezeu). Astfel, Cortul Intalnirii cu slava ªehina era un semn al prezentei directe a Dumnezeului Sfant in mijlocul poporului Sau nesfant. Acesta era un fapt incredibil, dar si un model pentru ceea ce urma sa se intample. Dumnezeu nu doar ca a coborat sa locuiasca intr-un cort, ci chiar a ajuns sa locuiasca intr-un «cort» omenesc, respectiv S-a intrupat.
«Cuvantul S-a facut trup si a locuit printre noi» (Ioan 1,14). Cuvantul grecesc pentru «a locui» este derivat din «skene» (cort). Astfel se poate distinge expresia ebraica al carei sens este «a locui printre ». Dumnezeu – care in mod normal nu poate fi vazut – a locuit vizibil intr-un cort. El a venit din slava in timpul nostru pentru a locui intr-o fiinta umana. El a venit ca evreu in Israel.
Creatorul lumii a ales acest popor: «Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pamantului» (Amos 3,2). Bineinteles ca Dumnezeu a avut cunostinta si despre celelalte popoare din lume, dar cuvantul ebraic pentru «a cunoaste» («v-am ales») pe care Amos il foloseste aici include sensul de a avea o cunoastere aprofundata despre ceva anume. El inseamna mult mai mult decat o simpla cunostinta perceputa la nivel mintal, cuprinzand si ideea de cunoastere anterioara. Israelul a fost cunoscut si iubit dinainte de Dumnezeu. Aceasta este esenta incheierii legamantului.
Dumnezeu nu a ales poporul evreu pentru ca acesta ar fi fost cel mai mare sau cel mai bun dintre toate popoarele, ci dimpotriva: «Nu doar pentru ca intreceti la numar pe toate celelalte popoare S-a alipit Domnul de voi si v-a ales, caci voi sunteti cel mai mic dintre toate popoarele. Ci pentru ca Domnul va iubeste, pentru ca a vrut sa tina juramantul pe care l-a facut parintilor vostri …» (Deut. 7,7-8). Oamenii aleg intotdeauna ce este mai mare si mai bun. Americanii iubesc fotbalul american. Antrenorul doreste intotdeauna sa trimita pe teren cei mai buni jucatori pe care ii are la dispozitie. Atunci cand castiga «Superbowl»-ul, nu antrenorul are parte de faima, ci jucatorii, deoarece ei sunt cei mai buni. Cand insa un antrenor nu are la dispozitie decat jucatori slabi si formeaza cu ei o echipa care castiga «Super bowl»-ul, nu jucatorii, ci antrenorul are parte de faima, deoarece a reusit sa realizeze atat de multe avand la dispozitie un material slab. La fel a facut si Dumnezeu. El i-a luat pe cei mai mici si a facut din ei cei mai mari. El i-a luat pe cei mai rai si a facut din ei cei mai buni, pentru ca astfel El singur sa primeasca toata cinstea. La fel face Domnul si cu noi (cititi in acest sens 1 Cor. 1).
Dumnezeu a incheiat un legamant cu Avraam. Acesta este format din trei parti: o promisiune cu privire la tara, o promisiune cu privire la urmasi si o binecuvantare cu totul speciala. Din acest legamant initial s-au dezvoltat trei alte legaminte: unul cu privire la tara, unul cu privire la popor si unul cu privire la casa lui David. Þara si poporul nu pot fi separate. Atunci cand aspectul binecuvantarii legamantului avraamic va intra in totalitate in vigoare, aceasta binecuvantare va fi valabila pentru toate popoarele. Daca poporul evreu si tara Israel vor merge impreuna in directia pe care a stabilit-o Dumnezeu pentru ei, atunci legamantul se va implini, iar binecuvantarea lui Dumnezeu se va revarsa peste toate popoarele. Isus Cristos a venit si pentru a garanta ca legamantul avraamic se va implini: «Cristos a fost, in adevar, un slujitor al taierii imprejur, sa dovedeasca credinciosia lui Dumnezeu si sa intareasca fagaduintele date parintilor» (Rom. 15,8). Cuvantul lui Dumnezeu este adevarat si toate profetiile din Vechiul Testament care vestesc venirea lui Mesia s-au implinit cand Domnul nostru Isus Cristos a venit in lume si a platit pentru pacatele noastre.
La fel se va intampla si cu promisiunile care se refera la viitor. Acestea se vor implini cu certitudine, astfel incat promisiunea binecuvantarii care a fost valabila pentru Avraam se va extinde la intreaga lume. Esenta acestor profetii este promisiunea salvarii. Din punct de vedere istoric, salvarea poporului Israel a fost vizibila la Marea Rosie: «Atunci Moise si copiii lui Israel au cantat Domnului cantarea aceasta. Ei au zis: „Voi canta Domnului, caci si-a aratat slava: a napustit in mare pe cal si pe calaret. Domnul este taria mea si temeiul cantarilor mele de lauda, El m-a scapat. El este Dumnezeul meu, pe El Il voi lauda; El este Dumnezeul tatalui meu, pe El Il voi preamari“» (Exod 15,1-2).
Acest eveniment a fost sarbatorit de evrei mai bine de trei milenii si jumatate, cu ocazia sarbatorii anuale a Pesahului. An de an ei isi amintesc in acest mod ce le-a promis Dumnezeu. Astfel de privilegii deosebite implica insa si o mare responsabilitate. Vedem aceasta in multe pasaje din Biblie, cum ar fi de exemplu in Amos 3,2: «Eu v-am ales numai pe voi dintre toate familiile pamantului, de aceea va voi si pedepsi pentru toate nelegiuirile voastre». Aceasta legatura intre alegere si responsabilitate devine clara si in Evanghelia dupa Luca: «Cui i s-a dat mult i se va cere mult si cui i s-a incredintat mult i se va cere mai mult» (Luca 12,48).
Israelul a fost facut administratorul numeroaselor promisiuni ale lui Dumnezeu. In Prima Epistola catre Corinteni vedem clar ce inseamna aceasta. In primul rand, intendentii trebuie sa fie loiali. Din pacate, Israelul a actionat neloial fata de chemarea de care i s-a facut parte: «Norodul acesta se apropie de Mine cu gura si ma cinsteste cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Ma cinstesc ei, invatand ca invataturi niste porunci omenesti» (Matei 15,8-9).
Cand Dumnezeu a venit pe pamantul acesta si a umblat in mijlocul poporului Sau, El a mers adesea pe Muntele Maslinilor si a privit de acolo catre cetatea Ierusalimului, care se afla in centrul promisiunilor Sale. Ierusalimul a fost imaginea vie a responsabilitatii incredintate, deoarece in el se gaseau Templul si liderii spirituali. Acestia insa esuasera in misiunea lor, astfel ca Domnul Isus a rostit urmatoarele cuvinte despre Cetatea Sfanta: «Ierusalime, Ierusalime, care ii omori pe proroci si ii ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine! De cate ori am vrut sa-i strang pe copiii tai cum isi strange gaina puii sub aripi si n-ati vrut! Iata ca vi se lasa casa pustie» (Matei 23,37-38).
Dumnezeu a vrut sa ii ofere atat de multe poporului Sau, dar Israelul a refuzat. Cum mai poate Dumnezeu sa il iubeasca in prezent? Cum poate Dumnezeu sa iubeasca in continuare oamenii si locul in care profetii Sai au fost batjocoriti si omorati, Fiul Sau a fost dispretuit si rastignit, iar Biserica Sa asuprita si persecutata? Nu si-a pierdut Israel statutul si chemarea cand L-a respins pe Cel promis? Daca promisiunile lui Dumnezeu erau «inmagazinate» toate in Cel promis, nu au pierdut evreii dreptul la ele atunci cand L-au respins pe Mesia? Nu este normal sa gandim astfel? Cuvantul lui Dumnezeu spune insa cu totul altceva: «In ce priveste Evanghelia ei sunt vrajmasi, si aceasta spre binele vostru, dar in ce priveste alegerea sunt iubiti, din pricina parintilor lor. Caci lui Dumnezeu nu-I pare rau de darurile si de chemarea facuta» (Rom. 11,28-29). Daca am vorbi cu un evreu despre Isus, acesta este raspunsul pe care l-am primi in mod normal: «Eu sunt evreu, nu cred in Isus!» Atitudinea sa va deveni ostila daca insistam sa vorbim cu el despre Mantuitorul nostru. Acest lucru insa nu are nici o influenta asupra felului in care Domnul gandeste despre Israel, deoarece El le-a facut patriarhilor o promisiune care nu s-a implinit inca, dar care urmeaza sa aiba loc.
Este adevarat ca evreii trebuie sa vina la credinta daca doresc sa aiba viata vesnica, dar scopul istoric al lui Dumnezeu si planul Sau de mantuire pentru poporul evreu au ca deznodamant chiar salvarea Israelului. Contempland dragostea lui Dumnezeu pentru Israel putem vedea ceva unic, si anume faptul ca poporul evreu si-a pastrat pana astazi identitatea nationala. Unde sunt babilonienii, unde sunt asirienii, unde sunt egiptenii din Antichitate? In cel mai fericit caz, in urma lor se mai gasesc doar dovezi arheologice. Israelul insa traieste! El este singurul popor care si-a mentinut caracteristica nationala in ciuda expulzarilor si a presiunii de asimilare, este singurul popor care s-a intors in fosta sa patrie si a experimentat o reinviere a limbii biblice. Este singurul popor cu o independenta reinnoita dupa doua mii de ani. Aceasta vorbeste fara doar si poate despre dragostea lui Dumnezeu fata de Israel: «Bunatatile Domnului nu s-au sfarsit, indurarile Lui nu sunt la capat, ci se innoiesc in fiecare dimineata. ªi credinciosia Ta este atat de mare!» (Plang. 3,22-23). Aceasta credinciosie este exprimata prin cuvantul ebraic «heset ». Acesta inseamna «dragoste loiala, permanenta» sau «dovada a indurarii». In Psalmul 107,1 citim de asemenea: «Laudati pe Domnul caci este bun, caci in veac tine indurarea Lui!» Aceasta dragoste vesnica se afla in spatele a tot ceea ce Dumnezeu i-a promis Israelului.
Una dintre cele mai importante promisiuni cu privire la legamantul pe care l-a incheiat Dumnezeu se gaseste in textul din Ieremia 31,35-36: «Asa vorbeste Domnul, care a facut soarele sa lumineze ziua, care a randuit luna si stelele sa lumineze noaptea, care intarata marea si face valurile ei sa urle, El, al Carui Nume este Domnul ostirilor: „Daca vor inceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, si neamul lui Israel va inceta pe vecie sa mai fie un neam inaintea Mea!“»
Am auzit odata o relatare despre un pastor din a carui biserica faceau parte multi evrei. El a postat in fata bisericii un panou pe care era afisat cu litere mari subiectul predicii pentru duminica: «Cum pot fi distrusi evreii». In duminica respectiva au sosit la biserica unele persoane care altminteri nu ar fi fost vazute niciodata acolo. In primul rand se aflau rabini evrei importanti si lideri spirituali apartinand diferitelor denominatii. Ei voiau sa auda de la acest pastor crestin cum ar putea fi distrusi evreii. Pastorul s-a ridicat si a citit textul predicii din Ieremia 31,35-37: «Asa vorbeste Domnul, care a facut soarele sa lumineze ziua, care a randuit luna si stelele sa lumineze noaptea, care intarata marea si face valurile ei sa urle, El, al carui Nume este Domnul ostirilor: „Daca vor inceta aceste legi dinaintea Mea, zice Domnul, si neamul lui Israel va inceta pe vecie sa mai fie un neam inaintea Mea!“ Asa vorbeste Domnul: „Daca cerurile sus pot fi masurate si daca temeliile pamantului jos pot fi cercetate, atunci voi lepada si Eu pe tot neamul lui Israel pentru tot ce a facut, zice Domnul“». Atunci un rabin s-a aplecat catre un altul si i-a soptit: «Cred ca lucrurile sunt in ordine». Intr-adevar, totul este in ordine, deoarece Dumnezeu Insusi a jurat ca va ocroti Israelul.
Singura modalitate prin care Israelul ar putea fi distrus pentru totdeauna consta in schimbarea pozitiei soarelui, a lunii, a stelelor, a marii si a tuturor lucrurilor care au legatura cu temeliile lumii. Numai atunci ar putea fi respins Israelul pentru tot ceea ce a facut. Trebuie sa retinem ca acest text din Ieremia 31 a fost scris intr-o perioada in care Israelul era supus unei aspre judecati divine. Imparatii si preotii se indepartasera de Dumnezeu, Ierusalimul si Templul erau distruse, iar poporul fusese trimis in exil. Indiferent cat de mare este departarea poporului evreu de Dumnezeu, El ramane credincios Cuvantului Sau. Acest lucru este valabil nu numai cu privire la poporul evreu, ci si cu privire la Israel ca natiune. Privind la cuvintele din text, observam ca nu este folosit termenul
«ha’an» (poporul), ci «hagoi» (natiunea). Ei nu sunt ocrotiti doar personal, individual, ci si per ansamblu, ca natiune.
Ramasita Israelului are o componenta fizica, etnica si spirituala: «Tot asa, si in vremea de fata este o ramasita datorita unei alegeri prin har» (Rom. 11,5); «Peste toti cei ce vor umbla dupa dreptarul acesta si peste Israelul lui Dumnezeu sa fie pace si indurare» (Gal. 6,16). Apostolul Pavel a rostit in acest text o binecuvantare peste cei credinciosi, dar in mod special asupra ramasitei Israelului. Aceasta arata cat de mult iubeste Dumnezeu Israelul in prezent. Unul dintre cele mai importante motive pentru care astazi sustinem Israelul se gaseste in Romani 11. Implinirea promisiunilor lui Dumnezeu pentru evrei are la baza legamantul pe care Cel Preainalt l-a incheiat cu Avraam. Acest legamant este radacina pe care se bazeaza toate promisiunile, inclusiv cele care ni se adreseaza noua, credinciosilor. Daca Dumnezeu ªi-ar incalca credinciosia fata de promisiunile pe care le-a dat poporului evreu, atunci El ar incalca-o si fata de noi, deoarece noi am fost altoiti in acest maslin (cititi in acest sens Rom. 11,24).
Daca promisiunile pentru Avraam nu s-ar implini, atunci nici noi nu am avea nadejde ca promisiunile se implinesc pentru noi. Aceasta ne ajuta sa avem o atitudine corecta fata de Israel: «Nu te fali fata de ramuri. Daca te falesti, sa stii ca nu tu tii radacina, ci radacina te tine pe tine» (Rom. 11,18). Dumnezeu a iubit Israelul in trecut, il iubeste in prezent si a promis ca il va iubi si in viitor.
Dumnezeu a incheiat un legamant cu David: «Casa ta si imparatia ta vor dainui vesnic inaintea Mea si scaunul tau de domnie va fi intarit pe vecie» (2 Sam. 7,16). Cuvantul «vesnic» este foarte important aici, deoarece ne arata ca promisiunea lui Dumnezeu nu poate fi incalcata niciodata, acesta fiind motivul pentru care Mesia va reveni in Israel. El va veni pentru a salva Israelul atunci cand stramtorarea din timpul necazului celui mare va ajunge la apogeu: «Asa vorbeste Domnul: „Ma intorc iarasi in Sion si vreau sa locuiesc in mijlocul Ierusalimului“» (Zah. 8,3); «Picioarele Lui vor sta in ziua aceea pe Muntele Maslinilor, care este in fata Ierusalimului, spre rasarit» (Zah. 14,4).
Cand va reveni, El va inalta Israelul, care va deveni cea mai de seama dintre natiuni, fiind centrul spiritual al lumii: «Se va intampla in scurgerea vremurilor ca muntele Casei Domnului va fi intemeiat drept cel mai inalt munte; se va inalta deasupra dealurilor si toate neamurile se vor ingramadi spre el» (Isaia 2,2). In acest mod si in acel moment se vor implini toate promisiunile care i-au fost facute odinioara lui Avraam. In Noul Legamant este scris ca noi am fost altoiti in poporul Israel, ajungand astfel sa beneficiem de promisiunile divine. Totusi, aceasta promisiune in legatura cu tara isi va gasi implinirea definitiva in viitor. Promisiunea ca tara Israel va fi o binecuvantare pentru intreaga lume si promisiunea facuta lui David, potrivit careia urmasii lui vor sta pentru totdeauna pe tronul lui, iar prin aceasta lumea va fi binecuvantata, se vor implini in Imparatia pe care o va intemeia Isus. Daca Dumnezeu Isi va implini oricum in viitor promisiunile pentru Israel, de ce ar trebui noi sa sustinem Israelul inca de pe acum? Tocmai pentru ca exista un viitor! Oamenii de afaceri prefera sa investeasca in lucruri care au un potential mare pentru viitor. Daca doriti un proiect de lunga durata, atunci investiti-va rugaciunile in poporul lui Dumnezeu! Ce iubeste Dumnezeu, Satan uraste. Nu trebuie sa fiti surprinsi de faptul ca Israelul se afla la stramtorare atat timp cat Satan inca este la lucru.
2. Satan este adversarul Israelului. «Satan» inseamna
«potrivnic»; iar el a fost dintotdeauna un adversar al Israelului. Totul a inceput in Geneza. Dumnezeu a promis pentru urmasii lui Avraam binecuvantari speciale. Inca din vremea lui Isaac diavolul a fost la lucru, incercand sa-i corupa pe urmasii lui Avraam. Casatoriile mixte cu poporul pagan al canaanitilor au reprezentat o astfel de oportunitate, deoarece prin aceasta era pusa in pericol pastrarea descendentei pure a lui Avraam. Dumnezeu a trimis insa un salvator, si anume pe Iosif.
Intr-un anumit moment din istorie, poporul evreu era format din doar 70 de persoane. In timpul lui Iosif, toata familia a fost dusa in Egipt. Acolo, in pantecele Egiptului, daca putem spune asa, acesta a devenit un popor puternic. Evreii au stat separat, neamestecandu-se cu egiptenii. Acestia nu aveau deloc legaturi cu evreii; nici macar nu mancau impreuna cu ei. Astfel citim in Geneza 50,20: «Voi negresit v-ati gandit sa-mi faceti rau, dar Dumnezeu a schimbat raul in bine, sa implineasca ceea ce se vede azi, si anume sa scape viata unui popor in mare numar». Oamenii au intentionat intotdeauna raul, dar Dumnezeu a vrut binele, salvan du-ªi si ocrotindu-ªi permanent poporul. In Egipt, Satan a incercat din nou sa distruga ramasita evreiasca prin uciderea tuturor baietilor nou-nascuti.
Dumnezeu a trimis iarasi un salvator, prin persoana lui Moise. El a scos intreg poporul din Egipt, conducandu-l catre tara promisa de Dumnezeu. Acolo acesta s-a dezvoltat intr-o imparatie. In cele din urma, David a fost ales ca imparat. Din nou insa a intervenit diavolul si a incercat sa distruga dinastia lui David. Incidentul cu Batseba aproape ca a adus o judecata definitiva asupra casei lui David, dupa care acesta a pacatuit din nou, cerand numaratoarea poporului. Aceste abateri ale sale puteau sa insemne finalul domniei lui.
In cele din urma, Dumnezeu a trimis din nou un Salvator, Numele Lui fiind Isus. El a venit pentru a-ªi elibera poporul si a aduce in final Imparatia lui Dumnezeu. Acesta este si motivul pentru care Satan nu inceteaza sa atace Israelul, deoarece acesta este locul in care Isus a venit pentru prima oara si in care El va reveni si a doua oara pentru a-ªi intemeia Imparatia. Israelul este tinta atacurilor venite de peste tot din jurul sau. Indiferent de cat de des este atacat de alte popoare, atacatorii nu sunt niciodata condamnati de Natiunile Unite. Atunci cand insa se apara, Israelul este condamnat si scos tap ispasitor pentru toate problemele politice ale lumii. In spatele acestei situatii se afla antisemitismul.
Acesta, din pacate, nu este o relicva a istoriei, ci un fenomen cat se poate de actual. Reinvierea lui este mai puternica si mai raspandita decat s-ar fi asteptat chiar si cei mai pesimisti dintre oameni. Acesta se manifesta deopotriva in Europa, in SUA si in intreg Orientul Apropiat. Antisemitismul va continua sa se dezvolte, ajungand la cel mai inalt nivel in timpul necazului celui mare. In acea perioada, Satan va fi aruncat din cer pe pamant pentru a persecuta poporul evreu: «In cer s-a facut un razboi. Mihail si ingerii lui s-au luptat cu balaurul. si balaurul cu ingerii lui s-au luptat si ei, dar n-au putut birui si locul lor nu li s-a mai gasit in cer. si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit Diavolul si Satana, acela care insala intreaga lume, a fost aruncat pe pamant si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui … Cand s-a vazut balaurul aruncat pe pamant a inceput sa o urmareasca pe femeia care nascuse copilul de parte barbateasca … ªi balaurul, maniat pe femeie, s-a dus sa faca razboi cu ramasita semintei ei, cu cei care pazesc poruncile lui Dumnezeu si tin marturia lui Isus Cristos» (Apoc. 12,7-9.13.17).
Pentru ca Satan va veni fizic pe pamant pentru a persecuta Israelul, Isus Cristos va veni de asemenea fizic in aceasta lume pentru a salva Israelul.
3. Isus va reveni pentru Israel. Inainte ca acest minunat rasarit de soare sa vina, va domni un mare intuneric: «Vai, caci ziua aceea este mare; nici una n-a fost ca ea! Este o vreme de necaz pentru Iacov, dar Iacov va fi izbavit din ea» (Ier. 30,7). Acelasi lucru il spune si Domnul Isus: «Atunci va fi un necaz asa de mare cum n-a fost niciodata de la inceputul lumii pana acum si nici nu va mai fi» (Matei 24,21). Acest necaz tine inca de viitor, dar lumea se indreapta vertiginos in directia lui. In textul din Zaharia 12,2 ni se spune despre aceasta vreme: «Iata, voi preface Ierusalimul intr-un potir de ametire pentru toate popoarele de primprejur si chiar pentru Iuda la impresurarea Ierusalimului». Prima parte a versetului inseamna ca, in acea vreme, toti vor fi cuprinsi de gandul la Ierusalim. Orasul Sfant se afla in centrul tuturor proceselor de pace care vizeaza aceasta regiune. Cum ar trebui impartit Ierusalimul? Acordul de la Oslo a esuat tocmai pentru ca nu a putut solutiona aceasta problema.
Ierusalimul este astazi centrul conflictului din Orientul Apropiat. Avand in vedere conflictele de acolo, popoarele lumii sunt parca ametite cand vine vorba despre solutionarea problemei Ierusalimului: «In ziua aceea voi face din Ierusalim o piatra grea pentru toate popoarele. Toti cei ce o vor ridica vor fi vatamati si toate neamurile pamantului se vor strange impotriva lui» (Zah. 12,3). Un exemplu in acest sens este Bill Clinton, fostul presedinte al Statelor Unite ale Americii. El a incercat sa lase in urma sa o mostenire politica importanta atunci cand a convocat cea de-a doua runda de tratative de la Camp David. Intr-o discutie mediata de fostul presedinte american, Ehud Barak s-a intalnit cu Yasser Arafat. Barak a fost de acord cu propunerea americana de a imparti Ierusalimul si a fost dispus chiar sa le cedeze arabilor suveranitatea asupra Muntelui Templului. El a vrut sa pastreze doar suveranitatea simbolica asupra siturilor arheologice de la suprafata. Aceasta ar fi putut solutiona problema. Aproape intreaga Cisiordanie ar fi fost retrocedata, inclusiv Muntele Templului. Yasser Arafat a respins insa propunerea. El a negat chiar ca ar fi existat vreodata un Templu evreiesc. Prin urmare, Arafat a parasit tratativele, acordurile de la Oslo au cazut si a inceput cea de-a doua Intifada. Presedintele Clinton nu a putut sa lase in urma lui acea mostenire politica la care visa. In plus, el a avut de suferit in urma incercarii de a rezolva problema Ierusalimului.
La sfarsitul vremii, aceasta con troversa va afecta toate tarile lumii: «Toa te neamurile pamantului se vor strange im potriva lui» (Zah. 12,3). In spatele acestora se va afla insusi diavolul, care va impinge natiunile sa atace statul evreu. Cristos va reveni insa pentru a salva Israelul. Despre revenirea Sa la sfarsitul necazului celui mare, in timpul luptei de la Armaghedon, Zaharia a prorocit: «Domnul Se va arata si va lupta impotriva acestor neamuri, cum S-a luptat in ziua bataliei» (Zah. 14,3). Domnul Insusi va lupta pentru Israel. Asa cum ªi-a ocrotit poporul in trecut, El o va face si in viitor. La a doua Sa venire, Isus Cristos Se va arata pe Muntele Maslinilor, la est de Ierusalim. El nu va veni nici in Romania, nici in America, ci in Israel: «Atunci Il vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere si slava mare. Cand vor incepe sa se intample aceste lucruri, sa va uitati in sus si sa va ridicati capetele, pentru ca izbavirea voastra se apropie» (Luca 21,27-28). Domnul Isus nu va veni pentru a distruge Israelul, ci pentru a-l elibera: «Atunci tot Israelul va fi mantuit, dupa cum este scris: „Izbavitorul va veni din Sion si va indeparta toate nelegiuirile de la Iacov. Acesta va fi legamantul pe care-l voi face cu ei cand le voi sterge pacatele“» (Rom. 11,26-27).
Legamantul avraamic trebuie sa se bazeze pe neprihanire. Avraam a crezut in Domnul, iar aceasta i-a fost socotita ca neprihanire. Astfel si descendentii lui Avraam
trebuie sa creada in Domnul. Atunci se va implini legamantul lui Dumnezeu, iar El le va indeparta pacatele. Este profetit ca ei vor privi la Cristos ca la un fiu unic, Il vor plange si Il vor jeli:
«Isi vor intoarce privirile spre Mine, pe care L-au strapuns» (Zah. 12,10).
In ziua aceea se va naste o noua natiune si acest popor va fi salvat si sfintit. Cristos Insusi va veni pentru a sfinti Israelul. Urmatoarea promisiune este o marturie a greutatilor prin care a trecut Israelul de-a lungul istoriei: «El va inalta un steag pentru neamuri, ii va strange pe surghiunitii lui Israel si ii va aduna pe cei risipiti ai lui Iuda de la cele patru capete ale pamantului» (Isaia 11,12). In legamantul initial, Israelul era capul, natiunile ii erau supuse si invatau de la el. Aceasta era binecuvantarea legamantului. Din cauza ca Israel a respins acest legamant si a devenit rebel, Dumnezeu a aplicat o masura de disciplinare. El a coborat Israelul, iar acum neamurile se afla deasupra lui. Perioada neamurilor se va incheia insa, iar atunci se va incheia si stapanirea lor asupra Ierusalimului. Toate acestea se vor intampla insa la cea de-a doua venire a lui Isus. Atunci vom fi din nou martorii implinirii depline a binecuvantarii legamantului. Cand Israelul se va cai, el va deveni din nou capul natiunilor.
Natiunile Ii vor sluji de asemenea lui Dumnezeu in Imparatia mesianica si se vor integra in planurile Celui Preainalt: «Multe popoare si multe neamuri vor veni astfel sa-L caute pe Domnul ostirilor la Ierusalim si sa se roage Domnului. Asa vorbeste Domnul ostirilor: „In zilele acelea, zece oameni din toate limbile neamurilor il vor apuca pe un iudeu de poala hainei si-i vor zice: „Vrem sa mergem cu voi, caci am auzit ca Dumnezeu este cu voi“» (Zah. 8,22-23).
Unde ne aflam noi acum? Timpul se scurge. In anul 1948, Israelul a devenit din nou o natiune independenta, in 1967 Ierusalimul a fost anexat ca si capitala a Israelului, iar in anul 2000 evreii au inceput lupta pentru controlul asupra Muntelui Templului. Toate acestea sunt conforme etapelor restaurarii din Ezechiel 37. Oasele uscate invie, fiind din nou puse laolalta si se transforma in oameni vii. Aceste oase risipite reprezinta Israelul in imprastierea lui. Apoi apar din nou muschii pe oase. Aceasta corespunde readucerii in tara a poporului inainte de anul 1948. Apoi incet apare carnea peste oase, Israelul devenind o natiune. Aceasta este situatia actuala. Dupa aceea pielea acopera corpul, ceea ce reprezinta Israelul in timpul necazului celui mare. In final si duhul se va intoarce inapoi in trup, acesta fiind Israelul dupa intoarcerea sa la Dumnezeu. Mai intai Israelul este restaurat fizic, iar apoi spiritual. Initial evreii se vor intoarce in tara, iar apoi se vor intoarce la Domnul Isus Cristos.
Rezumat:
1. Israelul continua sa fie poporul ales al lui Dumnezeu.
2. In ciuda pacatelor lui, el va fi salvat. 3. Situatia actuala a Israelului este parte a pregatirii lui Dumnezeu pentru implinirea planului Sau profetic.
4. Sustinerea crestina a Israelului corespunde cu intentia lui Dumnezeu de a-i binecuvanta pe toti oamenii: «Ii voi binecuvanta pe cei ce te vor binecuvanta si ii voi blestema pe cei ce te vor blestema» (Gen. 12,3).
Exista doua feluri de sustinere, una fizica si una spirituala: «Mie nu mi-e rusine de Evanghelia lui Cristos, fiindca ea este puterea lui Dumnezeu pentru mantuirea fiecaruia care crede, intai a iudeului, apoi a grecului» (Rom. 1,16). Mesia este Salvatorul nostru. Noi suntem una in Cristos, iar pentru ca avem parte de promisiunile facute evreilor ar trebui sa ii includem in rugaciunile noastre. Pavel a purtat povara aceasta in inima sa: «Fratilor, dorinta inimii mele si rugaciunea mea catre Dumnezeu pentru israeliti este sa fie mantuiti» (Rom. 10,1).
Credinciosia Cuvantului lui Dumnezeu poate fi ilustrata printr-un singur termen – Israel – deoarece prin Israel se confirma ca promisiunile lui Dumnezeu se implinesc. Credeti in Cuvantul lui Dumnezeu si sustineti poporul pe care El l-a ales!
Asociatia Strigatul de la Miezul Noptii
alfaomega.tv
The first two days in Poland will include a march from Auschwitz to Birkenau on what was the path to death for so many. During the march there will be a continuous reading of the names of those who died in Auschwitz and Birkenau. For each man and each woman has a name. At the end of the march there will be a memorial service in honor of all holocaust victims.
Silver Sentinel
