Creation (Genesis 1)

Imagine nothing. It’s almost impossible. But before the creation there was nothing, except God. In the beginning God created the heavens and the earth (Genesis 1:1).

In schools, we challenge our children’s creativity by giving them materials to work with: ‘See what you can do with this,’ we say. But there were no materials for God to work with in shaping the universe. He created all that exists out of nothing, and He sustains the universe by His own power.

Take a fresh look at what God has created today. Look at the sky; it proclaims the work of God’s hands. Listen to the birds; they testify to God’s gentle care. Every snowflake bears witness to His majesty. Every sunrise speaks of His faithfulness.

The heavens declare the glory of God; the skies proclaim the work of his hands. Day after day they pour forth speech; night after night they display knowledge. There is no speech or language where their voice is not heard, (Psalm 19:1-3).

This majestic Creator made you. He chose to bring you into being. He has never made anyone quite like you before, and He will never make anyone quite like you again. His purpose in giving you life is that you should radiate a unique reflection of Jesus Christ forever.

As you fill your mind with the vastness and beauty of creation, consider this: The One who made it and sustains it lay in a manger. God took our flesh, entered our world and lived our life. The more you think about that, the more breathtaking it gets.

God came into the world to fulfill His own promise. At the creation He said, “Let us make man in our image,” (Genesis 1:26). Christ came so that you should be renewed in the image of your Creator (Colossians 3:10). Think about that: The Savior came so that you would reflect the beauty of God’s holiness and live in the joy of His love as you reflect the full glory of His image forever. That’s your future in Christ. So live today in anticipation of it.

This promise could only be fulfilled in Christ who is the image of God (Colossians 1:15). The world does not see Christ’s glory. But wise men came and knelt before Jesus in adoration. They saw His glory and worshipped, as we do today.

//Colin Smith: Senior Pastor of The Orchard Evangelical Free Church//

DEŞTEAPTĂ-TE CREŞTINE

Deşteaptă-te creştine din somnul cel de moarte,

Trezeşte-te la viaţă, nu pribegi în noapte.

Deşteaptă-te creştine, nu rătăci pe cale.

Trăieşte în sfinţire şi cu credinţă tare.

Deşteaptă-te acuma, cât Domnul te mai cheamă,

Nu amâna întruna, nu sta în nepăsare.

Deşteaptă-te creştine, fii treaz, te pocăieşte

Ridicăte-n picioare, spre cer voios porneşte.

Deşteaptă-te creştine, din viaţa de păcat,

Fii cu luare-aminte la tot ce El te-a învăţat.

Deşteaptă-te creştine, nu fii nepăsător,

Lucrează pentru Domnul şi pentru-al Său popor.

Deşteaptă-te creştine, ridică fruntea sus,

Să mergi cu-avânt spre ceruri, priveşte la Isus.

Acum cât mai e vreme, acum cât mai e har,

Tezeşte-te din moarte, priveşte la Calvar.

O ultimă strigare, îţi face azi Isus:

DEŞTEAPTĂ-TE CREŞTINE, ŢINTEŞTE S-AJUNGI SUS!

de Flory Patru

Traditii

Fiecare om se naşte într-o anumită credinţă sau religie, şi cei mai mulţi dintre ei rămân în aceasta până la sfârşitul vieţii lor, fără să se gândească să verifice corectitudinea sau incorectitudinea acesteia. Ei nu cunosc singurul etalon valabil – absolutul Cuvântului lui Dumnezeu. A rămâne credincios tradiţiilor moştenite, face parte din prejudecăţile generale. De asemenea, mulţi dintre cei care îşi îndeplinesc datoriile lor religioase vor de fapt să fie lăsaţi în pace cu Isus Hristos şi cu subiecte biblice. Un număr din ce în ce mai mare de oameni ajung la concluzia că sunt înşelaţi şi minţiţi, în politică şi în religie, cu sau fără Dumnezeu. Cauza acestei stări se află în diferitele religii. Cei mai mulţi oameni trăiesc cu impresia că liderii lor religioşi vor face totul pentru ei şi-i vor călăuzi corect. De la naştere până la moarte sunt trataţi cu ritualuri şi ceremonii, fără să audă vreodată mesajul de mântuire, fără să trăiască personal mântuirea şi fără să găsească pacea cu Dumnezeu.

Confesiunile creştine cu structurile lor organizate nu fac excepţie. Toate manifestă o aparentă evlavie, dar acum trebuie supuse “probei Cuvântului”, trebuie comparate cu singurul etalon valabil, al bisericii apostolice primare. A sosit ceasul adevărului. O referire la Hristos, apostoli şi Biblie nu este de ajuns. Toate bisericile, până la grupările cele mai mici, folosesc texte biblice care sunt modelate după conceptul lor. Această stare este apoi numită «unitate în diversitate». De fapt creştinismul tradiţional de astăzi nu mai are nimic comun cu biserica primară a lui Isus Hristos. Nici biserica romano-catolică nu-şi are originea în Hristos sau în Petru, cum cred şi învaţă unii, ci s-a format treptat din vremea lui Constantin şi a Conciliului de la Niceea, din 325 d. Hr., în «Imperium Romanum». În decursul timpului, aşa numita biserică de stat a devenit o organizaţie cu ierarhie proprie. Primele secole au trecut fără vreun papă sau biserică de stat. În anul 380 cezarii romani Teodosiu şi Graţian au pus capăt libertăţii religioase. Un an mai târziu, la Conciliul de la Constantinopol, creştinismul a fost declarat “religia de stat”, obligatorie pentru toţi cetăţenii Imperiului Roman. Acest proces a fost încheiat de cezarul Iustinian (527-565), care i-a făcut pe preoţi funcţionari de stat.

Aceeaşi Biblie este interpretată astăzi în sute de feluri, în tradiţia părinţilor bisericii. În loc să se rămână la cuvintele autentice ale descoperirii, care au fost călăuza divină a creştinismului primar, acestea au fost înlocuite în mod constant cu învăţături omeneşti noi, explicaţii, crezuri, dogme care nu au nici o bază în sfânta Scriptură. Nu-i aşa că toate cultele şi-au ridicat propriile împărăţii pe care le-au proclamat “Împărăţia lui Dumnezeu”? În ciuda tuturor acestor lucruri, totuşi rămâne valabil că Isus Hristos Îşi zideşte Biserica Lui în mijlocul lumii bisericilor, şi o va şi desăvârşi în curând. Dumnezeu are cu omenirea un plan pe care El îl îndeplineşte. Pentru a-l înţelege corect, trebuie să ne eliberăm de toate tradiţiile moştenite şi să ne întoarcem la Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul nostru nu cere o credinţă oarbă. De fapt, credinţa adevărată are doi ochi sănătoşi şi două picioare stabile. Ea stă pe temelia autentică, Vechiului şi Noul Testament, în care este descris de la început până la sfârşit planul de mântuire al omenirii.

reasezare.wordpress.com

Creation (Genesis 1)

Imagine nothing. It’s almost impossible. But before the creation there was nothing, except God. In the beginning God created the heavens and the earth (Genesis 1:1).

In schools, we challenge our children’s creativity by giving them materials to work with: ‘See what you can do with this,’ we say. But there were no materials for God to work with in shaping the universe. He created all that exists out of nothing, and He sustains the universe by His own power.

Take a fresh look at what God has created today. Look at the sky; it proclaims the work of God’s hands. Listen to the birds; they testify to God’s gentle care. Every snowflake bears witness to His majesty. Every sunrise speaks of His faithfulness.

The heavens declare the glory of God; the skies proclaim the work of his hands. Day after day they pour forth speech; night after night they display knowledge. There is no speech or language where their voice is not heard, (Psalm 19:1-3).

This majestic Creator made you. He chose to bring you into being. He has never made anyone quite like you before, and He will never make anyone quite like you again. His purpose in giving you life is that you should radiate a unique reflection of Jesus Christ forever.

As you fill your mind with the vastness and beauty of creation, consider this: The One who made it and sustains it lay in a manger. God took our flesh, entered our world and lived our life. The more you think about that, the more breathtaking it gets.

God came into the world to fulfill His own promise. At the creation He said, “Let us make man in our image,” (Genesis 1:26). Christ came so that you should be renewed in the image of your Creator (Colossians 3:10). Think about that: The Savior came so that you would reflect the beauty of God’s holiness and live in the joy of His love as you reflect the full glory of His image forever. That’s your future in Christ. So live today in anticipation of it.

This promise could only be fulfilled in Christ who is the image of God (Colossians 1:15). The world does not see Christ’s glory. But wise men came and knelt before Jesus in adoration. They saw His glory and worshipped, as we do today.

//Colin Smith: Senior Pastor of The Orchard Evangelical Free Church//

DEŞTEAPTĂ-TE CREŞTINE

Deşteaptă-te creştine din somnul cel de moarte,

Trezeşte-te la viaţă, nu pribegi în noapte.

Deşteaptă-te creştine, nu rătăci pe cale.

Trăieşte în sfinţire şi cu credinţă tare.

Deşteaptă-te acuma, cât Domnul te mai cheamă,

Nu amâna întruna, nu sta în nepăsare.

Deşteaptă-te creştine, fii treaz, te pocăieşte

Ridicăte-n picioare, spre cer voios porneşte.

Deşteaptă-te creştine, din viaţa de păcat,

Fii cu luare-aminte la tot ce El te-a învăţat.

Deşteaptă-te creştine, nu fii nepăsător,

Lucrează pentru Domnul şi pentru-al Său popor.

Deşteaptă-te creştine, ridică fruntea sus,

Să mergi cu-avânt spre ceruri, priveşte la Isus.

Acum cât mai e vreme, acum cât mai e har,

Tezeşte-te din moarte, priveşte la Calvar.

O ultimă strigare, îţi face azi Isus:

DEŞTEAPTĂ-TE CREŞTINE, ŢINTEŞTE S-AJUNGI SUS!

de Flory Patru

Traditii

Fiecare om se naşte într-o anumită credinţă sau religie, şi cei mai mulţi dintre ei rămân în aceasta până la sfârşitul vieţii lor, fără să se gândească să verifice corectitudinea sau incorectitudinea acesteia. Ei nu cunosc singurul etalon valabil – absolutul Cuvântului lui Dumnezeu. A rămâne credincios tradiţiilor moştenite, face parte din prejudecăţile generale. De asemenea, mulţi dintre cei care îşi îndeplinesc datoriile lor religioase vor de fapt să fie lăsaţi în pace cu Isus Hristos şi cu subiecte biblice. Un număr din ce în ce mai mare de oameni ajung la concluzia că sunt înşelaţi şi minţiţi, în politică şi în religie, cu sau fără Dumnezeu. Cauza acestei stări se află în diferitele religii. Cei mai mulţi oameni trăiesc cu impresia că liderii lor religioşi vor face totul pentru ei şi-i vor călăuzi corect. De la naştere până la moarte sunt trataţi cu ritualuri şi ceremonii, fără să audă vreodată mesajul de mântuire, fără să trăiască personal mântuirea şi fără să găsească pacea cu Dumnezeu.


Confesiunile creştine cu structurile lor organizate nu fac excepţie. Toate manifestă o aparentă evlavie, dar acum trebuie supuse “probei Cuvântului”, trebuie comparate cu singurul etalon valabil, al bisericii apostolice primare. A sosit ceasul adevărului. O referire la Hristos, apostoli şi Biblie nu este de ajuns. Toate bisericile, până la grupările cele mai mici, folosesc texte biblice care sunt modelate după conceptul lor. Această stare este apoi numită «unitate în diversitate». De fapt creştinismul tradiţional de astăzi nu mai are nimic comun cu biserica primară a lui Isus Hristos. Nici biserica romano-catolică nu-şi are originea în Hristos sau în Petru, cum cred şi învaţă unii, ci s-a format treptat din vremea lui Constantin şi a Conciliului de la Niceea, din 325 d. Hr., în «Imperium Romanum». În decursul timpului, aşa numita biserică de stat a devenit o organizaţie cu ierarhie proprie. Primele secole au trecut fără vreun papă sau biserică de stat. În anul 380 cezarii romani Teodosiu şi Graţian au pus capăt libertăţii religioase. Un an mai târziu, la Conciliul de la Constantinopol, creştinismul a fost declarat “religia de stat”, obligatorie pentru toţi cetăţenii Imperiului Roman. Acest proces a fost încheiat de cezarul Iustinian (527-565), care i-a făcut pe preoţi funcţionari de stat.


Aceeaşi Biblie este interpretată astăzi în sute de feluri, în tradiţia părinţilor bisericii. În loc să se rămână la cuvintele autentice ale descoperirii, care au fost călăuza divină a creştinismului primar, acestea au fost înlocuite în mod constant cu învăţături omeneşti noi, explicaţii, crezuri, dogme care nu au nici o bază în sfânta Scriptură. Nu-i aşa că toate cultele şi-au ridicat propriile împărăţii pe care le-au proclamat “Împărăţia lui Dumnezeu”? În ciuda tuturor acestor lucruri, totuşi rămâne valabil că Isus Hristos Îşi zideşte Biserica Lui în mijlocul lumii bisericilor, şi o va şi desăvârşi în curând. Dumnezeu are cu omenirea un plan pe care El îl îndeplineşte. Pentru a-l înţelege corect, trebuie să ne eliberăm de toate tradiţiile moştenite şi să ne întoarcem la Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul nostru nu cere o credinţă oarbă. De fapt, credinţa adevărată are doi ochi sănătoşi şi două picioare stabile. Ea stă pe temelia autentică, Vechiului şi Noul Testament, în care este descris de la început până la sfârşit planul de mântuire al omenirii.


reasezare.wordpress.com