>[…] ” In Ziua Cincizecimii (Rusalii) a anului 33, după înălţarea Domnului , are loc înfiinţarea (naşterea) Bisericii prin coborîrea Duhului [Spiritului] Sfint asupra ucenicilor lui Isus Cristos. Biserica Primară s-a întemeiat pe învăţătura apostolilor despre viaţa, moartea, învierea şi învăţătura Iui Isus Cristos, fiul lui Dumnezeu, care S-a dat pe Sine ca preţ de răscumpărare pentru păcătoşi, devenind Mîntuitorul şi Domnul tuturor celor care cred în El şi urmează învăţătura Lui.
In limba greacă, cuvîntul folosit pentru biserică este ekklesia. El este format din prepoziţia ek, care înseamnă „din” şi verbul kaleo, care înseamnă „a chema” . Acelaşi lucru înseamnă şi ecclesia din limba latină. Biserica este deci adunarea lui Dumnezeu formată din toţi aceia care au răspuns afirmativ chemări i Lui, s-au identificat cu jertfa ispăşitoare a lui Isus Cristos şi au fost născuţi din nou prin Duhul Sfint. Ce înseamnă aceasta? înseamnă că ei au recunoscut în mod individual că sunt păcătoşi şi că Isus Cristos este Salvatorul care S-a sacrificat pentru păcatele lor, răscumpărîndu-i de sub puterea păcatului şi împăcîndu-i cu Dumnezeu, iar din acel moment El este Domn în viaţa lor. Adunarea (Biserica) e locul în care locuieşte Dumnezeu prin Duhul. Chemarea lui Dumnezeu este adresată tuturor oamenilor indiferent de rasă, naţiune sau limbă şi constă în pocăinţa în faţa lui Dumnezeu şi credinţa în Isus Cristos, Fiul Său.
Biserica nu este o instituţie religioasă, nu e clădirea sau clerul, ci este adunarea credincioşilor care au răspuns chemări i lui Dumnezeu făcută prin Isus Cristos şi s-au identificat cu jertfa lui Isus Cristos, au fost născuţi din nou şi botezaţi, apoi se adună în Numele Lui, se închină în duh şi în adevăr şi îşi trăiesc viaţa în ascultare de Dumnezeu.
Termenul „biserică” din limba română vine de la latinescul bazilica, trans-literarea grecescului basileia, care înseamnă „regat (împărăţie) [ai lui Dumnezeu]” . Termenul a început să fie folosit după anul 380 d.Cr., cînd creştinismul a fost impus ca religie obligatorie. De atunci , mulţi au considerat că deja se putea vorbi de instaurarea împărăţiei lui Dumnezeu, prin decretarea creştinismului ca religie de stat. Astfel, termenul a început să fie folosit şi cu referire la instituţia creştinismului . Puţin mai tîrziu, termenul se aplica şi clădirilor. Vorbind despre începutul secolului al Vl-lea, istoricul Mircea Eliade scrie despre existenţa lâcaşelor de cult numite bazilici. Termenul se foloseşte mai mul t şi mai frecvent şi în zilele noastre în lumea catolică pentru a defini micile capele de pe lîngă instituţii sau şcoli teologice.
Intrucît limba şi vocabularul limbii române sunt de sorginte predominant latină, termenul a fost adoptat şi în română, transliterat, însă în acelaşi con text aminti t mai sus. De aceea, cînd spui biserică, românul simplu şi fără cunoştinţă înţelege instituţia bisericii şi clădirea. Nimeni nu a mai corectat lucrurile, deşi între ekklesia şi basileia este o diferenţă fundamentală. Dacă s-ar fi dorit corectarea ar fi trebuit să se înceapă de la biserică = adunarea oamenilor, etc.
Biserica nu este limitată la un cult sau altul, indiferent de numărul celor ce sunt incluşi în el. Este cît se poate de trist că în zilele noastre, cînd spui biserică, nimeni nu mai înţelege „adunarea de oameni” , ci se înţelege ori clădirea în care se adună oamenii , ori clerul care stăpîneşte peste credincioşi . In acest fel, accentul nu se mai pune pe oameni , ci pe clădire sau cler, însă nu aşa vede Dumnezeu lucrurile. Pentru Dumnezeu, „adunarea de oameni ” e sfintă,„adunarea de oameni ” este Biserica Sa şi „adunarea de oameni ” sfinţeşte clădirea. O clădire (fie că o numim casă de adunare, casă de rugăciune sau altfel), oricît ar fi de frumoasă, nu are valoare înaintea lui Dumnezeu dacă oameni i care o folosesc nu sunt credincioşi Adevărului revelat în Cuvîntul Său. Singura valoare pentru aceste clădiri (biserici) împodobite cu picturi de tot felul e cea turistică şi istorică. De altfel, este de-a dreptul strigător la cer faptul că mănăstirile din România au şi intrat în circuitul turistic, multe fiind incluse în „Drumul vinului românesc” (!). Asta da spiritualitate!
Biserica universală, în adevăratul ei sens, include totalitatea celor care au primit chemarea lui Dumnezeu şi care şi-au pus încrederea în Isus Cristos ca Mîntuitor şi Domn în trecut, în prezent şi în viitor, indiferent de locul geografic în care au trăit, trăiesc sau vor trăi . Biserica locală este grupul de credincioşi adunaţi sub călăuzirea Duhului Sfint într-un anumi t loc, expresie a credinţei lor în Isus Cristos, Domnul şi Mîntuitorul lor. Ei se închină în duh şi în adevăr şi trăiesc o viaţă de credinţă în conformitate cu învăţătura IVÎÎntuitorului transmisă prin apostoli sub forma Noului Testament . Biserica lui Cristos există in acest fel oriunde sunt cei adunaţi în numele Său. Potrivit scrierilor apostolilor Pavel şi Petru, Biserica este un organism divino-uman în cea mai simplă formă posibilă:
Cristos = Capul
Coloseni 1:18
Biserica = Trupul
1.Corinten i 12:13-27
Trupul = Mădulare care slujesc
1.Petru 4:10; Efeseni 4:11-12
Apostoli Profeţi Evanghelişti Păstori învăţători
…pentru desăvîrşirea sfinţilor [credincioşilor] în vederea lucrării de
slujire, pentru zidirea Trupului lui Cristos.
Scopul existenţei Bisericii : Vestirea Evangheliei ” […]
Monthly Archives: December 2010
Paganizarea crestinismului apostolic
[…] ” In Ziua Cincizecimii (Rusalii) a anului 33, după înălţarea Domnului , are loc înfiinţarea (naşterea) Bisericii prin coborîrea Duhului [Spiritului] Sfint asupra ucenicilor lui Isus Cristos. Biserica Primară s-a întemeiat pe învăţătura apostolilor despre viaţa, moartea, învierea şi învăţătura Iui Isus Cristos, fiul lui Dumnezeu, care S-a dat pe Sine ca preţ de răscumpărare pentru păcătoşi, devenind Mîntuitorul şi Domnul tuturor celor care cred în El şi urmează învăţătura Lui.
In limba greacă, cuvîntul folosit pentru biserică este ekklesia. El este format din prepoziţia ek, care înseamnă „din” şi verbul kaleo, care înseamnă „a chema” . Acelaşi lucru înseamnă şi ecclesia din limba latină. Biserica este deci adunarea lui Dumnezeu formată din toţi aceia care au răspuns afirmativ chemări i Lui, s-au identificat cu jertfa ispăşitoare a lui Isus Cristos şi au fost născuţi din nou prin Duhul Sfint. Ce înseamnă aceasta? înseamnă că ei au recunoscut în mod individual că sunt păcătoşi şi că Isus Cristos este Salvatorul care S-a sacrificat pentru păcatele lor, răscumpărîndu-i de sub puterea păcatului şi împăcîndu-i cu Dumnezeu, iar din acel moment El este Domn în viaţa lor. Adunarea (Biserica) e locul în care locuieşte Dumnezeu prin Duhul. Chemarea lui Dumnezeu este adresată tuturor oamenilor indiferent de rasă, naţiune sau limbă şi constă în pocăinţa în faţa lui Dumnezeu şi credinţa în Isus Cristos, Fiul Său.
Biserica nu este o instituţie religioasă, nu e clădirea sau clerul, ci este adunarea credincioşilor care au răspuns chemări i lui Dumnezeu făcută prin Isus Cristos şi s-au identificat cu jertfa lui Isus Cristos, au fost născuţi din nou şi botezaţi, apoi se adună în Numele Lui, se închină în duh şi în adevăr şi îşi trăiesc viaţa în ascultare de Dumnezeu.
Termenul „biserică” din limba română vine de la latinescul bazilica, trans-literarea grecescului basileia, care înseamnă „regat (împărăţie) [ai lui Dumnezeu]” . Termenul a început să fie folosit după anul 380 d.Cr., cînd creştinismul a fost impus ca religie obligatorie. De atunci , mulţi au considerat că deja se putea vorbi de instaurarea împărăţiei lui Dumnezeu, prin decretarea creştinismului ca religie de stat. Astfel, termenul a început să fie folosit şi cu referire la instituţia creştinismului . Puţin mai tîrziu, termenul se aplica şi clădirilor. Vorbind despre începutul secolului al Vl-lea, istoricul Mircea Eliade scrie despre existenţa lâcaşelor de cult numite bazilici. Termenul se foloseşte mai mul t şi mai frecvent şi în zilele noastre în lumea catolică pentru a defini micile capele de pe lîngă instituţii sau şcoli teologice.
Intrucît limba şi vocabularul limbii române sunt de sorginte predominant latină, termenul a fost adoptat şi în română, transliterat, însă în acelaşi con text aminti t mai sus. De aceea, cînd spui biserică, românul simplu şi fără cunoştinţă înţelege instituţia bisericii şi clădirea. Nimeni nu a mai corectat lucrurile, deşi între ekklesia şi basileia este o diferenţă fundamentală. Dacă s-ar fi dorit corectarea ar fi trebuit să se înceapă de la biserică = adunarea oamenilor, etc.
Biserica nu este limitată la un cult sau altul, indiferent de numărul celor ce sunt incluşi în el. Este cît se poate de trist că în zilele noastre, cînd spui biserică, nimeni nu mai înţelege „adunarea de oameni” , ci se înţelege ori clădirea în care se adună oamenii , ori clerul care stăpîneşte peste credincioşi . In acest fel, accentul nu se mai pune pe oameni , ci pe clădire sau cler, însă nu aşa vede Dumnezeu lucrurile. Pentru Dumnezeu, „adunarea de oameni ” e sfintă,„adunarea de oameni ” este Biserica Sa şi „adunarea de oameni ” sfinţeşte clădirea. O clădire (fie că o numim casă de adunare, casă de rugăciune sau altfel), oricît ar fi de frumoasă, nu are valoare înaintea lui Dumnezeu dacă oameni i care o folosesc nu sunt credincioşi Adevărului revelat în Cuvîntul Său. Singura valoare pentru aceste clădiri (biserici) împodobite cu picturi de tot felul e cea turistică şi istorică. De altfel, este de-a dreptul strigător la cer faptul că mănăstirile din România au şi intrat în circuitul turistic, multe fiind incluse în „Drumul vinului românesc” (!). Asta da spiritualitate!
Biserica universală, în adevăratul ei sens, include totalitatea celor care au primit chemarea lui Dumnezeu şi care şi-au pus încrederea în Isus Cristos ca Mîntuitor şi Domn în trecut, în prezent şi în viitor, indiferent de locul geografic în care au trăit, trăiesc sau vor trăi . Biserica locală este grupul de credincioşi adunaţi sub călăuzirea Duhului Sfint într-un anumi t loc, expresie a credinţei lor în Isus Cristos, Domnul şi Mîntuitorul lor. Ei se închină în duh şi în adevăr şi trăiesc o viaţă de credinţă în conformitate cu învăţătura IVÎÎntuitorului transmisă prin apostoli sub forma Noului Testament . Biserica lui Cristos există in acest fel oriunde sunt cei adunaţi în numele Său. Potrivit scrierilor apostolilor Pavel şi Petru, Biserica este un organism divino-uman în cea mai simplă formă posibilă:
Cristos = Capul
Coloseni 1:18
Biserica = Trupul
1.Corinten i 12:13-27
Trupul = Mădulare care slujesc
1.Petru 4:10; Efeseni 4:11-12
Apostoli Profeţi Evanghelişti Păstori învăţători
…pentru desăvîrşirea sfinţilor [credincioşilor] în vederea lucrării de
slujire, pentru zidirea Trupului lui Cristos.
Scopul existenţei Bisericii : Vestirea Evangheliei ” […]
>MANIFEST PENTRU CREDINTA
>
MANIFEST PENTRU CREDINTA
>Credinta în Creator (mărturisiri de credintă ale unor mari oameni de stiintă)
>[…] ” Majoritatea oamenilor mari de stiintă si-au declarat credinta, trecând peste orgoliul profesional.
Marele matematician francez Cauchy (1789-1857) spunea: “Eu sunt crestin, ca toti marii astronomi, ca
toti marii fizicieni si toti marii geometri ai veacurilor trecute…Si dacă mi s-ar cere sa arat motivul, l-as arăta cu plăcere. S-ar vedea că convingerile mele sunt rezultatul, nu al unor prejudecăti ci al unei
cercetări adânci”.
Cât de departe suntem de dictonul “Crede si nu cerceta”, folosit tocmai de cei care nici nu credeau,
nici nu cercetau! Binot, fizician si astronom francez, vorbea despre prietenul lui (Cauchy), astfel: “L-am
văzut străduindu-se să facă bine în jurul lui, cu o liniste plină de încredere, pe care numai o credintă
adâncă o poate da. Fericit acela în care Dumnezeu a voit astfel să unească bogătiile geniului cu acelea
ale inimii” .
Si iată si o declaratie a lui Faraday (1791-1867) – fondator al teoriei electromagnetismului – citată
de Pasteur la un discurs de receptie: “Cunoasterea si respectul lui Dumnezeu pătrund în mintea mea prin
căi tot asa de sigure ca acelea care ne conduc la adevărurile de ordin fizic”.
A.M.Ampere (1775-1837) – un alt fondator al electromagnetismului – îsi compusese singur o
rugăciune pe care o repeta zilnic: “Dumnezeule! Îti multumesc că m-ai creat, răscumpărat si iluminat cu
lumina Ta divină…Îti multumesc iarăsi de a mă fi readus la Tine după rătăcirile mele: eu simt că Tu vrei
ca eu să trăiesc pentru Tine si ca toate clipele vietii mele să-ti fie Tie consacrate”.
Iar dr. N.C.Paulescu (1869-1931), profesor si fiziolog român (descoperitorul insulinei), spunea:
“Evanghelia Domnului Iisus Hristos este suprema treaptă a stiintei. Nu numai că eu cred în Dumnezeu,
dar stiu cu certitudine că este Dumnezeu”.
Copernic, Kepler, Galilei, Descartes, Bacon, Pascal, Leibniz, Newton, au fost credinciosi declarati.
La fel au fost unii mari astronomi (Laplace, Herschell, etc), mari matematicieni (Euler, Cauchy, Hermite
etc.), mari chimisti (Lavoisier, Berzelius, Berthelot, Gay-Lussac, Thenard etc.), mari fizicieni (Volta,
Ampere, Faraday, Maxwell, William Thomson adică Lordul Kelvin etc.). Dar să nu-l uităm pe marele
Einstein (1879-1955). Iată chemarea lui, adresată tuturor oamenilor: “Avem o religie capabilă să
ferească lumea de toate relele sociale. Orice om are datoria sfântă să facă tot ce poate pentru triumful
acestei religii”.
Pentru ineditul ei, să inserăm aici si o declaratie a unui om politic, fost presedinte al SUA, W.
Wilson: “Datorită citirii regulate a Bibliei am primit, prin bunătatea lui Dumnezeu, ajutorul necesar,
care mi-a îngăduit să trec printr-o serie lungă de mari încercări, fără a da înapoi. Sunt 14 ani de când
am luat acest obicei si nu-l pot recomanda îndeajuns tuturor. Însă trebuie să citim sub privirea lui
Dumnezeu si să cerem ajutorul ca să pătrundem gândurile Sale. Deplâng pe cei ce nu citesc Biblia zilnic.
Ei se lipsesc astfel de un izvor nesecat de putere spirituală”.
Deci Dumnezeu există. Este si concluzia marilor oameni de stiintă, marilor căutători. Cine nu crede
trebuie să cerceteze pe cont propriu. Asa a făcut si generalul englez Lew Wallace. El a vrut să scrie o
carte în care să arate că Hristos n-a existat iar crestinismul este absurd. După câtiva ani de documentare
anticrestină a început să scrie cartea. Dar când a ajuns la capitolul 4 si-a dat seama că Hristos a existat si că
a fost mai mult decât un personaj istoric. La 50 de ani generalul a îngenunchiat prima dată pentru
rugăciune si a cerut lui Iisus Hristos să fie Mântuitorul său. A revizuit cartea si a terminat-o. Este vorba de
celebrul roman “Ben-Hur” (lucru curios: generalul si Ben-Hur seamănă!).
Mărturisirile de mai sus sunt ale oamenilor mari, întelepti, angajati în cunoasterea lumii materiale.
Dar asta nu-i împiedică pe multi contemporani de-ai nostri să spună “Numai prostii mai cred”. Să le
amintim cuvintele psalmistului: “Nebunul zice în inima lui: Nu este Dumnezeu” (Ps.14, 1).” […]
Credinta în Creator (mărturisiri de credintă ale unor mari oameni de stiintă)
[…] ” Majoritatea oamenilor mari de stiintă si-au declarat credinta, trecând peste orgoliul profesional.
Marele matematician francez Cauchy (1789-1857) spunea: “Eu sunt crestin, ca toti marii astronomi, ca
toti marii fizicieni si toti marii geometri ai veacurilor trecute…Si dacă mi s-ar cere sa arat motivul, l-as arăta cu plăcere. S-ar vedea că convingerile mele sunt rezultatul, nu al unor prejudecăti ci al unei
cercetări adânci”.
Cât de departe suntem de dictonul “Crede si nu cerceta”, folosit tocmai de cei care nici nu credeau,
nici nu cercetau! Binot, fizician si astronom francez, vorbea despre prietenul lui (Cauchy), astfel: “L-am
văzut străduindu-se să facă bine în jurul lui, cu o liniste plină de încredere, pe care numai o credintă
adâncă o poate da. Fericit acela în care Dumnezeu a voit astfel să unească bogătiile geniului cu acelea
ale inimii” .
Si iată si o declaratie a lui Faraday (1791-1867) – fondator al teoriei electromagnetismului – citată
de Pasteur la un discurs de receptie: “Cunoasterea si respectul lui Dumnezeu pătrund în mintea mea prin
căi tot asa de sigure ca acelea care ne conduc la adevărurile de ordin fizic”.
A.M.Ampere (1775-1837) – un alt fondator al electromagnetismului – îsi compusese singur o
rugăciune pe care o repeta zilnic: “Dumnezeule! Îti multumesc că m-ai creat, răscumpărat si iluminat cu
lumina Ta divină…Îti multumesc iarăsi de a mă fi readus la Tine după rătăcirile mele: eu simt că Tu vrei
ca eu să trăiesc pentru Tine si ca toate clipele vietii mele să-ti fie Tie consacrate”.
Iar dr. N.C.Paulescu (1869-1931), profesor si fiziolog român (descoperitorul insulinei), spunea:
“Evanghelia Domnului Iisus Hristos este suprema treaptă a stiintei. Nu numai că eu cred în Dumnezeu,
dar stiu cu certitudine că este Dumnezeu”.
Copernic, Kepler, Galilei, Descartes, Bacon, Pascal, Leibniz, Newton, au fost credinciosi declarati.
La fel au fost unii mari astronomi (Laplace, Herschell, etc), mari matematicieni (Euler, Cauchy, Hermite
etc.), mari chimisti (Lavoisier, Berzelius, Berthelot, Gay-Lussac, Thenard etc.), mari fizicieni (Volta,
Ampere, Faraday, Maxwell, William Thomson adică Lordul Kelvin etc.). Dar să nu-l uităm pe marele
Einstein (1879-1955). Iată chemarea lui, adresată tuturor oamenilor: “Avem o religie capabilă să
ferească lumea de toate relele sociale. Orice om are datoria sfântă să facă tot ce poate pentru triumful
acestei religii”.
Pentru ineditul ei, să inserăm aici si o declaratie a unui om politic, fost presedinte al SUA, W.
Wilson: “Datorită citirii regulate a Bibliei am primit, prin bunătatea lui Dumnezeu, ajutorul necesar,
care mi-a îngăduit să trec printr-o serie lungă de mari încercări, fără a da înapoi. Sunt 14 ani de când
am luat acest obicei si nu-l pot recomanda îndeajuns tuturor. Însă trebuie să citim sub privirea lui
Dumnezeu si să cerem ajutorul ca să pătrundem gândurile Sale. Deplâng pe cei ce nu citesc Biblia zilnic.
Ei se lipsesc astfel de un izvor nesecat de putere spirituală”.
Deci Dumnezeu există. Este si concluzia marilor oameni de stiintă, marilor căutători. Cine nu crede
trebuie să cerceteze pe cont propriu. Asa a făcut si generalul englez Lew Wallace. El a vrut să scrie o
carte în care să arate că Hristos n-a existat iar crestinismul este absurd. După câtiva ani de documentare
anticrestină a început să scrie cartea. Dar când a ajuns la capitolul 4 si-a dat seama că Hristos a existat si că
a fost mai mult decât un personaj istoric. La 50 de ani generalul a îngenunchiat prima dată pentru
rugăciune si a cerut lui Iisus Hristos să fie Mântuitorul său. A revizuit cartea si a terminat-o. Este vorba de
celebrul roman “Ben-Hur” (lucru curios: generalul si Ben-Hur seamănă!).
Mărturisirile de mai sus sunt ale oamenilor mari, întelepti, angajati în cunoasterea lumii materiale.
Dar asta nu-i împiedică pe multi contemporani de-ai nostri să spună “Numai prostii mai cred”. Să le
amintim cuvintele psalmistului: “Nebunul zice în inima lui: Nu este Dumnezeu” (Ps.14, 1).” […]