Câteva date legate de interpolarea frazei: “în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh”
În primul rând, din acest pasaj studiind în textul grecesc, observăm că nici cuvintele botezându-i (pe ei, la masculin în greacă: autous) şi învăţându-i (pe ei, la masculin, în greacă: autous), nu se acordă în gen cu naţiunile (în greacă: ta ethne, la neutru). Ca să fie un acord, în gen, în loc de autous, ar trebui să fie auta, vezi în acest sens, nota de subsol de la Noul Testament Traducerea Fidelă – 2007 (NTTF – 2007). Prin urmare, fie autorul uman: Matei a greşit, fie acest pasaj a fost modificat ulterior, dar fără a ţine seama de gen, atunci când s-a interpolat probabil fraza: ,,botezându-i în numele Tatălui, al Fiului, şi al Duhului Sfânt”.
În unele scrieri ramase de la Eusebiu, este citat versetul din Matei 28:19 cu o formulare complet diferita: „…în Numele Meu.” Acest indiciu ni-l ofera aşa numitul „Aparat critic al Noului testament în limba greacă”, de la ediţia 1 la 25, redactăt de Nestle şi Aland. În această privinţă a modificării textului, observaţi ce spune şi cartea ,,Provocarea” la pg. 63: „Dr.Karlheinz scrie: „Isus nu a cunoscut nici o trinitate. Porunca de a boteza în numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, pusă în gura Celui înviat în Matei, este declarată, de cercetarea critică, în unanimitate, ca fiind o falsificare” …Majoritatea covârşitoare a istoricilor bisericii pun această formulare pe seama părinţilor trinitarieni ai bisericii… În „Novum Testamentum Graece et Latine” de Nestle este redată într-o notă din josul paginii versiunea originală din Matei 28:19, aşa cum a fost dată de unul din părinţii bisericii, Eusebiu: „En to onomati mou” = „…în Numele Meu.” Aceiaşi observaţie este scrisă şi în „Greek New Testament”, Second edition, 1954, London, Bible House.” Enciclopedia Catolică, Vol. 2, pag. 236, recunoaşte că cuvintele utilizate la ceremonia de botez au fost schimbate de Biserica Catolică . Iar în Enciclopedia Britanică, Vol. 3, pag. 365, afirmă că botezul a fost schimbat din „Numele lui Isus”, în cuvintele „Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt” în secolul al-II-lea.
Scribners Dictionary of the Bible, Vol. 1, pag. 241: „Formula originală a cuvintelor este în Numele lui Isus Cristos sau Domnului Isus. Botezul în Numele Tatălui, Fiului, şi Duhului Sfânt a fost dezvoltat mai târziu”. Dicţionarul Hasting’s al Bibliei (1898), vol. I, pag. 241: „numele original al cuvintelor a fost „în numele lui Isus Hristos” sau „Domnului Isus”. Botezul în numele Trinităţii a fost o schimbare ulterioară”. În limba română, doar traducerea Noul Testament, Traducerea Fidelă (o traducere ultra literală a textului grecesc cumpărată de liderii AZS din RO) – 2007 la nota de subsol, face referire la citatul în varianta lui Eusebiu, iar în text fraza: „botezându-i în numele Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Spirit”; este pusă în paranteze pătrate [] care semnifică: că cuvintele din text cuprinse între aceste paranteze nu se găsesc în manuscrisele cele mai vechi, ci doar în unele mai târzii decât acestea; deci sunt nesigure. Deoarece, citatele din Eusebiu sunt mai vechi faţă de orice manuscris grecesc existent a lui Matei 28:19, astfel este foarte posibil ca citatele sale să reprezinte textul original. Căci, dacă mergem pe principiu de critică textuală, care uneori apelază nu doar la manuscrisele Noului Testament, ci şi la scrierile patristice, care conţin citate din Noul Testament, căci unele scrieri patristice fiind şi din sec. II e.n.
În ediţia a IV fraza “în Numele Tatălui al Fiului şi a Sfântului Spirit” este pusă la n.s. Deci, Isus conform cu scrierile lui Eusebiu din Cezareea nu a spus: „…faceţi ucenici din toate popoarele, botezându-i în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh!” (BCR), ci a spus: „…discipolizaţi toate naţiunile în Numele meu …” Să nu uităm că el a avut acces la manuscrise mai bune decât avem noi astăzi, dacă ne gândim şi la faptul că în vremea lui exista chiar manuscrisul original al lui Matei, scris în ebraică (prima dată şi apoi în greacă), după spusele lui Ieronim acesta era păstrat în zilele sale (sec. IV-V e.n.) în biblioteca pe are o colecţionase Pamfil la Cezareea (vezi lucrarea scrisă de Ieronim: „De viris inlustribus,” cap. III). Eusebiu din Caesarea (Cezareea), a fost un istoric creştin al secolului IV, care a avut acces la cea mai mare colecţie de scrieri ante-niceene, pe care în parte le avem şi în zilele noastre, biblioteca care a fost iniţiată de Origen şi Pamphilus.
În mod notoriu, Brian Hoeck relatează că mai recent, au fost găsite cel puţin două texte antice ale Noului Testament care nu fac nici o menţionare a vreunei formule trinitariene în Matei 28:19, ci: „Mergeţi înainte în lumea întreagă şi învăţaţi toate naţiunile în numele meu în orice loc.” (Matei 28:19 cum e citat în: E. Bulge, Miscellaneous Coptic Texts, 1915, pg. 58 ff., 628 şi 636). Un argument în plus, este manuscrisul ebraic al Evangheliei după Matei, al evreului din Spania, Shem Tob din sec. XII – XIII, v. 19-20 apare scris astfel: „Mergeţi şi învăţaţi-i să ducă mai departe toate cele ce v-am ordonat Eu, în etern”. De altfel, unii scriitori creştini vechi (Papias 80-164; Irineu 115-202; Origen 185-255; Ieronim 340-420; Epifaniu 315-403) susţin că Matei iniţial a scris Evanghelia în limba ebraică.
Revenind la scrierile lui Eusebiu, un cercetător pe nume Conybeare, cercetând scrierile lui Eusebiu (300-336 AD), în mod deosebit în comentariile cărţilor Psalmi, Isaia, „Demonstraţio Evangelica”, şi în alte scrieri, a descoperit 17 citări ale versetului din Matei 28:19 făcute de Eusebiu în forma următoare: În greacă:… Tradus în română: ,,Ducându-vă discipolizaţi toate naţiunile în numele meu, învăţându-le să respecte toate câte v-am poruncit.” Mai exact în ‘The Proof of the Gospel’ de 5 ori; ‘Commentary in Psalms’ de 4 ori; ‘The Theophania’ de patru ori; în ‘Commentary in Isaiah’ de două ori; în ‘The History of the Church’ o dată; în ‘In Praise of Constantine’ o dată. Conybeare mai spune: „În cazul pe care l-am examinat (Matei 28:19), trebuie notat ca nici un singur manuscris sau o versiune mai antică n-a păstrat pentru noi o citare intactă. Dar asta nu e o surpriză pentru noi, aşa cum Dr. C.R.Gregory, unul din cei mai mari critici textuali, ne aduce aminte că manuscrisele Greceşti ale textului Nou Testamental deseori au fost alterate de scribi, care au adăugat citări care erau familiare pentru ei, şi despre care credeau că sunt adevărate citări.” În opiniile lui Conybeare, alterările textelor au fost făcute în mod special de scribi ortodocşi, argumentând că ortodocşii sunt cei care cu predilecţie folosesc formula Trinitară a botezului. Pe lângă toate acestea, el afirmă: „În singurul Codice (versiune) în care am fi avut păstrată o versiune mai veche, şi anume versiunea Siriacă Sinaitic şi în manuscrisul cel mai vechi Latin, paginile care conţin sfârşitul lui Matei sunt dispărute.”( F.C. Conybeare). Iar în 1919, în comentariul lui Peake’s a fost întâi publicat: „’Biserica primelor zile nu a observat această poruncă “cât lumea”, chiar dacă ei o ştiau. Porunca să boteze în numele întreit este o târzie extensie doctrinală.’
Cercetând eu personal scrierile lui Eusebiu am găsit chiar în limba română, că El a spus: „Mergeţi acum şi învăţaţi toate neamurile în numele Meu.” Este interesant că, conform cu citatul lui Eusebiu despre marea însărcinare, Isus îi îndeamnă pe apostoli să facă ucenici şi să-i înveţe în Numele Lui, şi această poruncă finală concordă cu însărcinarea prezentată în Evanghelia după Luca, unde se spune: ,,Şi să se predice în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, către toate popoarele, începând din Ierusalim.” (Luca 24:47). Să nu uităm că Domnul Isus spune în v. 18: „Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.” Iar doar după aceea le spune apostolilor să facă discipoli (ucenici) de ce? Deoarece în virtutea autorităţii pe care a primit-o de la Tatăl, El le-a putut porunci, ‘mergeţi… căci Eu sunt cu voi.’ Persoana în jurul căruia gravitează această lucrare este Domnul Isus care a primit toată autoritatea şi atunci este normal ca această lucrare să se facă în Numele Lui. Puterea numelui lui Isus este subliniată şi de Eusebiu când citează acest text din Matei 28:19 şi îl comentează în „Dovada Evangheliei”, spunând: „…Spunând chiar în aceste cuvinte acelor discipoli ai Lui, cei mai săraci dintre săraci: ‘Duceţi-va şi faceţi discipoli din toate naţiunile’. ‘Dar cum putem face asta’, ar fi putut răspunde ei în mod rezonabil Stăpânului?… Însă în timp ce discipolii foarte probabil spuneau sau se gândeau la acest aspect, Stăpânul le-a rezolvat dificultăţile prin adăugarea unei fraze, spunând ca ei vor triumfa ‘IN NUMELE MEU’. Căci El nu i-a însărcinat simplu şi vag ‘faceţi discipoli din toate naţiunile’, ci cu adăugarea necesară ‘în numele meu’ . Iar puterea numelui Său fiind atât de mare, încât apostolul spune: ‘Dumnezeu i-a dat un nume care este mai presus de orice nume, astfel încât în numele lui Isus fiecare genunchi să se plece al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ.’ El a arătat virtutea puterii în numele Său ascunsa de mulţime, când El a zis discipolilor Săi: ‘Duceţi-vă şi faceţi discipoli din toate naţiunile în numele Meu’. (Dovada evangheliei VOL 1, editat şi tradus de W.J. Ferrar, 1981, pag. 157).
Este interesant că textul din Matei 28:19, după manuscrisele pe care le avem, se referă la scufundarea propriu-zisă şi Numele pentru care se cufundă (botează) candidatul la botez, adică ,,în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh!” În timp ce Eusebiu subliniază Numele (autoritatea) folosit de botezător sau de lucrător pentru a scufunda, şi nu despre Numele în care este scufundat candidatul la botez. Citatul din Evanghelia după Matei dat de Eusebiu de 17 ori, concordă mai bine cu contextul, unde persoana care ne autorizează şi ne împuterniceşte să botezăm este: Domnul Isus. Şi aceasta se potriveşte cu afirmaţia anterioară a Domnului din v. 18: „…Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.”. Şi atunci conform citatului din Matei 28:19, redat de Eusebiu este vorba nu de Numele pentru care oamenii să se boteze, ci de numele sau autoritatea în virtutea căruia acţionează lucrătorul. Deci este clar şi logic că lucrătorul trebuie să acţioneze în numele Fiului, căci toată autoritatea i-a fost dată Fiului de către Tatăl, tocmai pentru ca în numele Lui să acţionăm şi să botezăm. Dacă Isus ar fi spus: „Toată autoritatea o are: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt” atunci ar fi fost normal să acţionăm în numele Sfintei Treimi, dar El a spus: „…Toată Mi-a fost dată (Mie ) în cer şi pe pământ”. Şi atunci e normal să acţionăm în numele Lui (vezi şi Luca 24:47).
În mod asemănător, Biblia ne învaţă în Coloseni 3:17, că „orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.” Deci porunca este clară, şi anume că tot ce facem deci inclusiv lucrarea botezului să o facem, citez: ,,în Numele Domnului Isus” şi nicăieri în Scriptură nu găsim lucrări efectuate în numele Sfintei Treimi, curios, nu? Nicăieri în Scripturi nu găsim ceva să se facă ,,în numele… Sfântului Duh”. Astfel dar toate lucrările au fost făcute în vechiul legământ: ,,în numele lui Iehova” (1Cronici 16:2; 21:19; Matei 21:9; 23:39), „în numele Tatălui” (Ioan 5:43; 10:25), iar în Noul Legământ, creştini, vindecau, se rugau, slujeau, făceau minuni, scoteau demoni, etc. doar ,,în numele lui Isus” (Fapte 3:6,16; 4:18; 5:40; 16:18; 1Corinteni 5:4; 6:11; 1Tesaloniceni 4:1). Astfel concluzionăm: din unghiul celui ce boteză (Botezătorului), el face această lucrare, în numele lui Isus (Coloseni 3:17), adică cu autoritatea şi împuternicirea Lui (Luca 24:47) şi în locul Lui (2Corinteni 5:20). Însă trebuie să precizăm că Formula de botez din toate textele care descriu botezurile (Fapte 2:38; 8:16; 10:44; 19:5; Romani 6:3; 1Corinteni 1:12,13; 6:11; Galateni 3:27), se referă strict la scufundarea în acel nume (persoană) sau pentru acel nume (persoană), şi nu se referă la numele în virtutea căruia acţionează lucrătorul sau cel care botează (Botezătorul).
Revenind însă la pasajul din Matei 28:19, un alt argument în ce priveşte posibila alterare a textului din Matei 28:19-20 este un Manuscris în ebraică, din secolul XIV (mai precis 1380 e.n.) ce conţine Evanghelia după Matei pe nume: Shem -Tob. Acest manuscris a fost confiscat de Biserica Catolică de la evrei, şi se presupune a fi o copie după un manuscris din primele patru secole, şi astfel ar putea proveni de la cel scris de apostolul Matei în limba ebraică. Dar care a fost sursa acestui text ebraic? Profesorul George Howard, care a făcut cercetări ample cu privire la această chestiune, sugerează că „Textul ebraic al lui Matei copiat de Shem – Tob datează cam din primele patru secole ale erei creştine”. (Vezi şi New Testament Studies, volumul 43, nr. 1, ianuarie 1997, paginile 58-71.) În acest manuscris, textul din Matei 28:19-20 este redat astfel: „Go and teach them to carry out all the things which I have commanded you forever.” (traducere în engleză din ebraică – Matthew 28:19, Hebrew Gospel of Matthew, translated by George Howard from Shem Tob’s, Evan Bohan ). „Mergeţi şi învăţaţi-i să ducă mai departe toate lucrurile care Eu v-am poruncit pentru totdeauna.”
În Volumul VI (6) – „Texte coptice amestecate în dialectul egiptean superior”, editat cu traducerile engleze aferente de E. A. WALLIS BUDGE. Acest volum dublu de 1490 de pagini, cuprinde textele care s-au găsit în 15 manuscrise, după cum urmează: 6780, 6781, 6782, 6784, 6799, 6800, 6801, 6806a, 7021, 7023, 7027, 7028, 7029, 7030, 7597. Din aceste manuscrise, 8 au fost scrise înainte de sfârşitul secolului X d.H., 5 în prima jumătate a secolului XI d.H., şi doua în a doua jumătate a secolului XI d.H. Acest volum, conţine o discuţie din secolul IV d.H., la pagina 637, o dispută între patriarhul Cyrill (315-386 d.H.) din Ierusalim şi un călugăr pe nume Annarikhus ce deţinea „Evanghelia după Evrei”. Acest călugăr a citat o frază din Evanghelie, ce se presupune a fi din Matei 28:19, într-o formă foarte asemănătoare cu varianta citată de Eusebiu, şi anume: „Mergeţi înainte în lumea întreagă şi învăţaţi toate naţiunile în numele meu în orice loc.” (Matei 28:19 cum e citat în: E. Bulge, Miscellaneous Coptic Texts , 1915, pg. 637). Este trist totuşi, că după ce Patriarhul l-a câştigat pe călugăr de partea sa, l-a botezat pe călugăr „în numele Doamnei noastre al tuturor, Sfânta Maria”, o formulă ne-biblică şi falsă de botez.
Alte argumente biblice: Fapte 2:38; 8:16; 10:44; 19:5; Romani 6:3; 1Corinteni 1:12,13; 6:11; Galateni 3:27. Formularea de botez aşa cum o găsim în cartea Faptele şi în epistole, adică: „pentru numele Domnului Isus” se armonizează şi cu botezul simbolic făcut în Marea Roşie de către poporul Israel, care a fost botezat ,,pentru Moise” (1Corinteni 10:2), care a fost mediatorul Vechiului Legământ, în mod asemănător, apostolii au botezat „pentru numele Domnului Isus” (Romani 6:3), mediatorul Noului Legământ (1Timotei 2:5; vezi şi: Fapte 7:37; Evrei 3:1-6). Prin botez credincioşii devin ucenici (discipoli) ai lui Isus (Ioan 4:1), însă nicăieri în Noul Testament nu se vorbeşte de ucenici ai lui Dumnezeu Tatăl sau ai Duhului Sfânt; ci, doar de ucenici ai Domnului Isus (Matei 9:14,19; 27:57; Luca 14:33; Luca 6:17; Ioan 19:38). Prin urmare, este logic atunci ca aceştia să fie botezaţi doar în numele lui Isus, care este Învăţătorul lor (Matei 23:8). Un alt argument indirect este: – 1Corinteni 6:11 unde se spune: ,,Şi aşa eraţi unii din voi! Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi, în Numele Domnului Isus Hristos (botezul în apă), şi prin Duhul Dumnezeului nostru. (botezul cu Duhul Sfânt)” (vezi şi 1Corinteni 1:12-15). Pe lângă toate acestea, botezul este o identificare cu moartea şi învierea lui Isus (Romani 6:3,4; Coloseni 2:12), căci prin botez noi suntem ,,îngropaţi (scufundaţi) împreună cu Isus”, şi deci „identificaţi cu El, printr-o asemănare cu moartea Lui…” prin botez (îngropare) noi ne identificăm cu Isus, însă noi nu ne putem identifica cu Tată ceresc care nu a murit (Deuteronom 32:4), nici cu Duhul Sfânt, care este un duh de viaţă şi nu poate să moară (Apocalipsa 11:11); ci, doar cu Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu singurul care a murit şi a înviat (Romani 6:8-10). În mod similar, botezul este şi o identificare cu Cristos care a fost botezat în apă de Ioan Botezătorul, căci prin botez eşti una cu El şi îmbrăcat cu El (Galateni 3:27,28), şi începi să calci pe urmele Lui. Iar după cum ştim, nici Dumnezeu Tatăl nu a fost botezat în apă, nici Duhul Sfânt, ci doar Isus, atunci cum putem fi botezaţi noi în Numele lor? Numele invocat de candidat la botez, era Numele Domnului, adică Numele lui Isus Cristos (Fapte 22:16; vezi şi Fapte 10:43; 1Corinteni 6:11; Romani 10:9-13). Formula în Numele lui Isus, s-a folosit la botezurile care au înfiinţat, adunările (bisericile) din: Ierusalim (Fapte 2.38); Samaria (Fapte 8:16); Cezarea (Fapte 10:48); Efes (Fapte 19:5); Corint (1Corinteni 1:12,13; 6:11); Provinica Galatia (Galateni 3.27); Roma (Romani 6:3,4). Formula s-a folosit la: Evrei (Fapte 2:38); Samariteni (Fapte 8:16); Oameni ai naţiunilor (Fapte 10:48; Galateni 3.27); la toţi creştini botezaţi atunci (Romani 6:3).
Argumente extrabiblice: Cipryan un părinte bisericesc, a găsit necesar să insiste asupra formulei în numele Sfintei treimi, pentru că unii creştini botezau după o formulă de botez, veche şi scurtă şi anume: „în Cristos Isus” sau ,,în numele Domnului Isus” ceea ce lasă să se înţeleagă că formula de origine veche şi apostolică folosită de unii creştini chiar şi în vremea lui Cipryan era cea „în numele Domnului Isus”. Encyclopedia Britannica, 11th ed. (1920), II 365: „Formula trinitariană şi scufundarea de trei ori n-a fost o practică uniformă de la început… Botezul în Numele lui Isus este formula din Noul Testament. În secolul trei, botezul în Numele lui Hristos era încă la fel de răspândit încât papa Stefan l-a declarat valid, opunându-se lui Ciprian din Cartagina”. Hastings Encyclopedia of Religion, Vol. 2, pag. 377, 389, spune: Botezul creştin a fost întotdeauna realizat folosind cuvintele „în Numele lui Isus”…până pe vremea lui Iustian Martirul. A History of Christian Thought; Otto Heick; Vol. 1, pag. 53, spune: „la început botezul era realizat (administrat) în Numele lui Isus, apoi gradual în Numele Tatălui, Fiului, şi Duhului Sfânt.” Dicţionarul Biblic explicativ (1962), vol. I, pag. 351: „Dovezile… Sugerează că botezul în creştinismul timpuriu a fost administrat, nu în întreitul nume, ci în Numele lui Isus Hristos sau în Numele Domnului Isus”. Otto Heick, un istoric creştin de renume (1947), pag. 58: „formula trinitariană de botez…a luat locul vechii formul de botez “în Numele lui Isus”. Williston Walker, un istoric al bisericii creştine (1947), pag. 58: „Formula de botez trinitarian … a luat locul vechiului botez în Numele lui Hristos”. Canney’s Encyclopedia of Religions (1970), pag. 53: „Persoanele au fost botezate la început în „numele lui Isus Hristos” … Sau „în numele Domnului Isus”… După acea, odată cu dezvoltarea doctrinei Trinităţii, ei erau botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt”. Encyclopedia Biblica (1899), I, 473: „Este numai normal să concluzionăm că botezul a fost administrat iniţial „în Numele lui Isus Hristos”, sau „în numele Domnului Isus”. Această opinie este confirmată de faptul că formele timpurii ale mărturiei baptismale era singulară nu întreită, cum a fost crezul ulterior”.
Revista „Time” (eng.) din 5 decembrie 1955 , citează următoarea referire istorică care a avut loc în Roma în anul 100 d.H. cu privire la botezul „în Numele lui Isus”: „Diaconul şi-a ridicat mâna, şi Publius Decius a păşit prin uşa baptistierului. Stând până la brâu în bazin era Marcus Vasca vânzătorul de lemne. El zâmbea aşa cum Publius a străbătut în bazin lângă el. „Credis”? A întrebat el. „Credo”, a răspuns Publius. „Eu cred că mântuirea mea vine de la Isus Cristosul, care a fost răstignit sub Ponţiu Pilat. Cu El eu am murit ca să pot avea cu El Viaţă Eternă”. Atunci el a simţit braţe puternice sprijinindu-l aşa cum el s-a lăsat pe spate în bazin, şi a auzit glasul lui Marcus în urechea lui – „Eu te botez în Numele Domnului Isus…”. Păstorul Hermas (140-155 d.H.) consemnează în cap. 15: „Sunt cei care au auzit cuvântul şi au vrut să se boteze în numele Domnului”. Această scriere în sec. II şi III a fost considerată inspirată de Dumnezeu, ea apărând la sfârşitul celorlalte cărţi ale Noului Testament, fiind găsită în Codex Sinaiticus, Clement Alexandrinul o numeşte această scriere: „Scriptură”, iar Origen spune că Hermas este contemporan cu apostolii fiind Hermes din Romani 16:14. Eusebiu spune că în timpul lui scrierea se citea în unele biserici şi se folosea la instruirea catehumenilor (cei ce se pregăteau pentru botez), chiar dacă el personal o plasează între apocrife.
Ceea ce ar trebui să vadă creştinii este faptul că toţi aceia care au fost botezaţi în formula „în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt” sunt de fapt botezaţi după modelul bisericii romano-catolice şi nu după cel al apostolilor. Părerea următoare a cardinalului iezuit Augustin Bea, ar trebuie să ne facă atenţi: „După părerea lui Bea, papa este „tatăl tuturor credincioşilor”, şi pentru credincioşii evanghelici, care au botezul valabil, este necesară numai o reîntoarcere plină de dragoste în sânul bisericii mamă.“ (O. Markmann, Irrtümer der katholischen Kirche, pag. 22). Ceea ce înţelegem noi sub noţiunea „botezat valabil” , nu mai necesită nici o explicaţie suplimentară. Botezul biblic-apostolic, ‘în Numele Domnului Isus Cristos’ este respins de către biserica romană, ca erezie, iar pentru a te întoarce în sânul biserici mamă (cea romano-catolică) nu este necesar un nou botez; ci, doar de o reîntoarcere a creştinilor evanghelici şi o recunoaştere a Papei de la Roma căci botezul este acelaşi, cel în numele Sfintei Treimi. Astfel Papa Ioan XIII în 1962, a convocat un Consiliul Ecumenic II, la Vatican, şi a spus atât corpului catolic prezent, cât şi liderilor protestanţi să unească cultele lor cu Roma. Papa Ioan a folosit următoarea formulă: „v-aţi putea unii cu noi pentru că aveţi botezul nostru”. Astfel este timpul ca bisericile creştine evanghelice să lase la o parte obiceiurile şi învăţăturile acceptate aşa de uşor uneori, din partea unor oameni, chiar teologi sau din partea religiile tradiţionale, şi să revină la teologia primară aşa cum au înţeles-o şi aplicat-o apostolii despre care Dumnezeu a dat mărturie şi pe care Isus i-a însoţit cu prezenţa Lui (Evrei 2:2-4; Marcu 16:20).
Matchless God 