The True Sin In The Garden Of Eden

Christians still can’t handle the true sense of “good” in Genesis 3: “When the woman saw that the fruit of the tree was good for food and pleasing to the eye, and also desirable for gaining wisdom, she took some and ate it. She also gave some to her husband, who was with her, and he ate it. 7 Then the eyes of both of them were opened, and they realized they were naked; so they sewed fig leaves together and made coverings for themselves.”

In Genesis 3:6, between Eve and Santan, there was an act of fornication (from which Cain was born ). There were no real apples and no real trees (just a figure of speech). Otherwise how would Adam and Eve know they’re naked? And why did that matter so much? (before)”Adam and his wife were both naked, and they felt no shame”. (after) “I heard you in the garden, and I was afraid because I was naked; so I hid.”.

And why did God said to Eve: “I will make your pains in childbearing very severe; with painful labor you will give birth to children. Your desire will be for your husband, and he will rule over you.”

And to the serpent: “And I will put enmity between you and the woman, and between your seed and her Seed”. Why would her seed mattter? Why all this matters? Because: the tree of knowledge of good and evil was Satan. He took the form of a snake only after God’s curse.

So God hasn’t punished Adam and Eve for eating an apple . That would be indeed very absurd.

BBC Bible Mysteries Ep. 02 : Joshua.and.the Battle of Jericho ( Batalia de la Ierihon )

http://www.peteava.ro/static/swf/player.swf?3

> Vizioneaza pe VPLAY <
> Download Video <

Watch also :   BBC Bible Mysteries Ep. 05 David and Goliath 

                      BBC Bible Mysteries Ep. 03 : Joseph And His Coloured Coat 

                      BBC Bible Mysteries Ep. 01 : Who killed Jesus ?
                      BBC Bible Mysteries Ep. 07 : The Disciples

" Calul troian "

Ehud

Judecatori 3:12-31

    12Copiii lui Israel au făcut iarăş ce nu plăcea Domnului; şi Domnul a întărit pe Eglon, împăratul Moabului, împotriva lui Israel, pentrucă făcuseră ce nu plăcea Domnului.

    13Eglon a strîns la el pe fiii lui Amon şi pe Amaleciţi, şi a pornit. A bătut pe Israel, şi a luat cetatea Finicilor.

    14Şi copiii lui Israel au fost supuşi optsprezece ani lui Eglon, împăratul Moabului.

    15Copiii lui Israel au strigat către Domnul, şi Domnul le -a ridicat un izbăvitor, pe Ehud, fiul lui Ghera, Beniamitul, care nu se slujea de mîna dreaptă. Copiii lui Israel au trimes prin el un dar lui Eglon, împăratul Moabului.

    16Ehud şi -a făcut o sabie cu două tăişuri, lungă de un cot, şi a încins -o pe subt haine, în partea dreaptă.

    17A dat darul lui Eglon, împăratul Moabului: Eglon era un om foarte gras.

    18Cînd a isprăvit de dat darul, a dat drumul oamenilor cari -l aduseseră.

    19El însuş s’a întors dela petrăriile de lîngă Ghilgal, şi a zis: ,,Împărate, am să-ţi spun ceva în taină.“ Împăratul a zis: ,,Tăcere!“ Şi toţi cei ce erau lîngă el au ieşit afară.

    20Ehud a început vorba cu el pe cînd stătea singur în odaia lui de vară, şi a zis: ,,Am un cuvînt din partea lui Dumnezeu pentru tine.“ Eglon s’a sculat de pe scaun.

    21Atunci Ehud a întins mîna stîngă, a scos sabia din partea dreaptă, şi i -a împlîntat -o în pîntece.

    22Chiar şi mînerul a intrat după fer, şi grăsimea s’a strîns în jurul ferului; căci n’a putut scoate sabia din pîntece, ci a lăsat -o în trup aşa cum o înfipsese.

    23Ehud a ieşit prin tindă, a închis uşile dela odaia de sus după el, şi a tras zăvorul.

    24Dupăce a ieşit el, au venit slujitorii împăratului şi s’au uitat; şi iată că uşile odăii de sus erau închise cu zăvorul. Ei au zis: ,,Fără îndoială, îşi acopere picioarele în odaia de vară.“

    25Au aşteptat multă vreme; şi fiindcă el nu deschidea uşile odăii de sus, au luat cheia şi au descuiat; şi iată că stăpînul lor era mort, întins pe pămînt.

    26Pînă să se dumirească ei, Ehud a luat -o la fugă, a trecut de pietrării, şi a scăpat în Seira.

    27Cum a ajuns, a sunat din trîmbiţă în muntele lui Efraim. Copiii lui Israel s’au pogorît cu el din munte, şi el s’a pus în fruntea lor.

    28El le -a zis: ,,Veniţi după mine, căci Domnul a dat în mînile voastre pe vrăjmaşii voştri Moabiţi.“ Ei s’au pogorît după el, au pus stăpînire pe vadurile Iordanului, în faţa Moabului, şi n’au lăsat pe nimeni să treacă.

    29Au ucis atunci aproape zece mii de oameni din Moab, toţi voinici şi viteji, şi n’a scăpat unul.

    30În ziua aceea Moabul a fost smerit subt mîna lui Israel. Şi ţara a avut odihnă optzeci de ani.