Preoţia sau primăria? "Oamenii Domnului" lasă sutanele pentru fotolii de consilieri și de primari

Preotii sunt gata să lase sutana pentru costum și cravată. Mai mulţi preoţi din ţară au anunţat că s-au decis sau că intenţionează să candideze pentru un post de consilier local, judeţean sau de primar, fie ca independenţi, fie din partea unor partide.

Şi asta chiar dacă Sinodul le interzice. Potrivit regulilor bisericești, slujitorii Domnului pot candida pentru un fotoliu în Consiliul Local sau Judeţean, doar ca independenţi şi doar după ce au binecuvântarea superiorilor din Biserică.

Unii preoţi s-au autosuspendat deja şi s-au înscris în diverse formaţiuni politice, aruncându-se în cursa electorală pentru alegerile locale din 5 iunie. Alţii, implicaţi în scandaluri sonore, precum sex cu minore, nu se feresc nici ei de bătălia electorală.

Spre exemplu, la Suceava, doi preoți candidează din partea PNL, părintele Paul Negoiță visează să devină primar al Buzăului, iar în Argeș, preotul-politician Emil constantinescu, implicat și într-un scandal de sex cu minore, vrea să fie membru al Consiliului Local.

Și la Cluj există un “om al Domnului” care vrea să fie edil, iar la Sibiu preotul Simion Săsăujan a trecut de partea PNL pentru a intra în Consiliul Local.

Cum au ajuns crestinii sa serbeze duminica

Arhiereul Calist Botosaneanul, episcop de Arges, in “Istoria bisericeasca” din 1902, pg. 55, declara: “Ziua in care crestinii savarseau cultul lor religios la inceput a fost sambata, mai tarziu duminica, zi de inchinare si bucurie, dupa cum zice si sfantul Atanasie al nostru: Sambata noi ne adunam laolalta nu ca sa iudaizam… ci ca sa ne inchinam lui Isus, Domnul Sabatului.”Asadar, primii crestini au pastrat cu credinciosie ziua Sabatului.

Atunci cum de astazi, majoritatea crestinilor tin ziua intai, ziua duminicii, ca zi de odihna, si nu Sabatul?

In Sfanta Scriptura nu veti gasi nici o explicatie. Istoria politicii bisericesti clarifica nedumerirea aceasta.

Au existat trei cauze majore care au dus la o tranzitie lina de schimbare a Sabatului cu duminica :

1. Intentia crestinilor de a nu fi asimilati cu iudeii

Dupa primul razboi iudeo-roman, imparatul Vespasian (72 AD) desfiinteaza slujba de mare preot si Sinedriul si impune o taxa speciala, “fiscus iudaicus”, exclusiv pentru vina de a fi iudei.

Dupa al doilea razboi iudeo-roman, imparatul Hadrian (135 AD) nimiceste cu desavarsire Templul, iar pe locul lui zideste in schimb un templu pagan, inchinat lui Jupiter Capitolinul. Prin decret, ii izgoneste pe iudei din Ierusalim, ba chiar ii urmareste prin imperiu si le impune o taxa si mai mare, un “capitatio”. In intregul imperiu, a fi iudeu devenise sinonim cu ocara. Iar semnul distinctiv pentru evrei era… Sabatul.

Scriitorii romani (Pliniu, Tacitus, Suetoniu, Juvenal) afirmau ca Sabatul era semnul celei mai mari rusini, ca este o superstitie degradata. Crestinii, pentru ca tineau si ei Sabatul, erau omologati tot ca iudei . Din acest motiv, parinti bisericesti au cautat au cautat sa dezvolte o teologie anti-iudaica si anti-sabatica, in care sa inlocuiasca Sabatul cu oricare alta zi. La indemana le statea ziua amintitoare a invierii, ziua intai a saptamanii.

Iustin Martirul scrie (sec.II, dupa razboiul iudeo-roman) in “Dialoguri”: “Dumnezeu a impus Sabatul asupra iudeilor ca o pecete a infamiei, spre a-i deosebi pentru pedeapsa in ochii romanilor”.

In Didascalia , sau “Invatatura celor 12 apostoli” (sec. III), apare ideea: “Sabatul sa fie lepadat pentru ca este o parte a legii lui Moise”.

Victorinus , episcop (in 304): “Sabatul se hotari o zi de post si tristete, pentru ca face pe crestini sa evite pazirea Sabatului impreuna cu iudeii.” Acest citat confirma indirect ca, dupa aproape 300 de ani, crestinii tot tineau Sabatul biblic, dupa pilda Mantuitorului si a apostolilor…

Papa Silvestru , in jurul anilor 320, spunea fatis: “Sabatul este o zi de post pentru a arata dispret pentru Sabatul iudeilor”.

Epifaniu (375 AD): “Inca de la Sixtus (papa, cca 135), au hotarat sa inlocuiasca sarbatorile iudaice cu altele, crestine.” Din punct de vedere liturgic, episcopii au anulat orice fel de slujba in Sabat.

In 692, la Sinodul Trullan II , se interzice orice adunare sau serviciu de cult in ziua Sabatului chiar si in perioada postului. E inca o dovada ca, la data

aceea, biserica crestina pastra inca Sabatul pe scara mare.

2. Influenta gnosticismului

Gnosticii erau in mod special anti-iudaici.

Valentinus (150 AD) considera Vechiul Testament cu Sabatul vestigiile dumnezeului inferior si rau, numit Sabatum sau Demiurg, care a facut lumea in mod gresit si a instituit Sabatul. Hristos veni ca sa il invinga si sa elibereze lumea de Sabat.

Marcion (150 AD): “Intrucat Dumnezeul iudeilor a facut lumea si s-a odihnit in a saptea zi, noi trebuie sa postim in Sabat ca sa nu implinim cererile Dumnezeului evreilor.”

Cand Marcion ereticul excomunicat a hotarat postul in Sabat, in biserica crestina nu se postea in acea zi. De unde au luat parintii bisericii postul in Sabat? Chiar de la gnostici.

Afrates (sec IV), in Homilia a 13-a: “Sabatul a fost instituit ca un rezultat al caderii in pacat.” Sarmanul, nici macar nu cunostea raportul creatiunii din Genesa.

3. Cultul soarelui

In panteonul zeilor, se distinsese unul mai proeminent, zeul soare. La canaanitii vechi, se numea Baal; la greci, era Helios sau Apollo; la egipteni era Ra sau Serapis; la persani, era Mithra sau Demeter; iar la latini, era Sol.

Nero a fost primul cezar care a ridicat cultul soarelui mai presus de al altor zei. In jurul anului 60 AD, el ridica “Colosus Neroni”, o statuie a soarelui, care insa purta chipul lui.

Trupele lui Vespasian (70 AD), cele care s-au intors de la nimicirea Ierusalimului, luasera obiceiul sirian de a se inchina spre rasarit, ca sa adore soarele-rasare.

Hadrian (135 AD) se identifica din nou cu cu soarele. A pus sa se bata monede cu chipul sau in felul soarelui. Deranjat ca in Roma altcineva era infatisat ca soare, adica Nero, Hadrian porunceste sa i se dea jos chipul “Colosului Neroni” si sa-i puna in schimb chipul sau.

Tertullian spunea, in jurul anilor 200, ca marele circ din Roma era consacrat soarelui. Aici se inchina tot poporul Romei, pentru ca socoteau ca, pentru un zeu atat de slavit cum este soarele, nu-i potrivit sa aiba alt acoperis decat cerul.

In 215, Caracala instaureaza cultul soarelui drept cult al imparatului. Intr-una din termele lui s-a descoperit o inscriptie: “Unul este zeul Serapis, Helios. El e stapanul universului.” Cultul soarelui inghitise aproape toate celelalte zeitati, intr-un fel de ecumenism.

Pe timpul lui, numele lui Mitra se romanizeaza si devine Sol Invictus, soarele biruitor, invincibilul.

Imparatul Heliogabal , de origine siriana, introduce in jurul lui 220, drept cult oficial numai pentru Roma, cultul lui Sol Invictus.

Imparatul Aurelian , in 270, extinde cultul soarelui, Sol Invictus, drept cult oficial pentru intregul Imperiu Roman.

Constantin cel Mare , pana la moarte un adorator al lui Sol Invictus, impune pazirea “prea onoratei zi a soarelui” ca zi oficiala de sarbatoare in tot imperiul. Textul din “Corpus Juris Civilis”, vol. III, reda legea promulgata la 7 martie 321 d.Hr.:

“Toti judecatorii, locuitorii oraselor si meseriasii sa se odihneasca in prea venerabila zi a Soarelui. Dar cei de la tara, sa se ocupe de agricultura neimpiedicati de lege, pentru ca uneori nici o alta zi nu este mai favorabila lucrarilor agricole.”

Tranzitia lenta de la Sabat la “ziua Domnului”:

Faza 1

La inceput, crestinii tineau doar ziua biblica de odihna, Sabatul .

Gabriel Rascaru Ieromonahul, in Liturgica Bisericii Ortodoxe , ed. 1876, pg. 94, scrie: “Sambata s-a serbat intrucat priveste ca Lege morala si in secolele primitive ale crestinismului”.

Faza 2

Dupa razboaiele iudeo-romane, Sabatului i se alatura serbarea zilei intai a saptamanii .

Iustin Martirul , in prima parte a secolului II, este cel dintai care saluta aparitia zilei intai intre sarbatori, ca semn distinctiv al crestinilor (aniversarea invierii). El scria: “Noi veneram aceasta zi intaia, ne place de ea, pentru ca este ziua in care Dumnezeu a zis ‘sa fie lumina’.”

Tensiunea existenta in biserica crestina din primele cinci secole, intre fractiunea sabatistilor si anti-sabatistilor, este pregnanta in scrierile patristice:

Hyppolit din Roma (220 AD): “Chiar si astazi, unii poruncesc post in Sabat – o practica de care Hristos n-a vorbit, astfel ei dezonorand evanghelia”.

“Constitutiile apostolice” (sec. III), cartea VII, sectiunea a II-a, cap. 23: “Paziti Sabatul si sarbatoarea zilei Domnului, fiindca prima este memorialul creatiunii, iar a cea de-a doua al invierii”.

Origene (c.250): “Este potrivit pentru fiecare care este drept intre sfinti sa pastreze si sarbatoarea Sabatului. Care este intr-adevar serbarea Sabatului, cu exceptia a ceea ce a spus apostolul, zicand: ‘Ramane sabatismus, adica tinere de Sabat, pentru poporul lui Dumnezeu’ (Evrei 4:9)? Sa vedem ce fel de observare a Sabatului se asteapta din partea unui crestin. In ziua Sabatului nici una din faptele lumesti nu trebuie facuta, ci fiti liberi pentru lucrari spirituale, sa veniti la biserica, sa va dati urechea pentru citirea sfanta… aceasta este tinerea Sabatului crestin”.

Ignatiu (c. 300), in Epistola catre Magnezieni , scria: “Sa nu mai tinem Sabatul in felul iudeilor, ci sa serbam Sabatul spiritual, bucurandu-ne in meditatie cu privire la Lege. Si dupa fiecare sarbatoare de Sabat, fiecare prieten al lui Hristos sa pastreze si sarbatoarea zilei Domnului…”

Grigorie de Nisa (331-396), in De Castigatione , scria: “Bisericile din Asia, dupa obiceiul lor, tin ambele zile: Sabatul si duminica. Cu ce fel de ochi priviti voi duminica, voi care dezonorati Sabatul? Nu stiti ca aceste doua zile sunt surori?”

Epifanie din Constantia (c.380), in Marturisire de credinta : “In unele locuri, crestinii tin adunari si in Sabat”.

Ioan Cassian (c. 395) Cele 12 carti

: “In afara slujbelor de seara si noapte, nu exista servicii divine publice printre calugarii din Egipt, cu exceptia zilelor de Sambata si Duminica, cand se intalnesc impreuna in ceasul al treilea, pentru Sfanta Cina”.

Asterius din Amasea (c. 400), in Homilia 5 : “Este minunat pentru crestini… ca echipa acestor doua zile vine impreuna; vorbesc despre Sabat si ziua Domnului… Caci, ca mame si doici ale bisericii, ele aduna poporul, pune peste ei preoti ca instructori, si face pe toti – ucenici si invatatori – sa poarte de grija pentru suflete”.

Socrates Scolasticul (anul 430 d. Hr.) scrie: “Desi aproape toate bisericile din lume celebreaza sfintele taine in Sabat (!), totusi crestinii din Roma si din Alexandria, din pricina unei oarecare traditii, au incetat sa mai faca lucrul acesta in Sabat”.

Sozomen , 430 d. Hr.: “Oamenii din Constantinopol si de pretutindeni se aduna impreuna si in Sabat… lucru care niciodata nu este pazit la Roma.” (Istoria bisericeasca VII, 19).

Faza a 3-a

Favorizarea duminicii si eliminarea Sabatului .

Recunoasterea oficiala a crestinismului ca religie de stat, intr-un imperiu care avea disperata nevoie de un element liant pentru crearea unitatii atator elemente centrifuge, s-a dovedit o salutara manevra politica. Aceasta a pregatit drumul spre o mare jonctiune: doar peste cateva decenii, crestinismul, uitand treptat de inaltele sale idealuri spirituale si devenind tot mai popular, se va intrepatrunde cu paganismul de baza, absorbind si adoptand practicile lui stravechi.

Eusebiu din Cezarea (325), prelat si ministru in acelasi timp, o cumulare deloc biblica la curtea lui Constantin cel Mare, relua argumentul lui Iustin Martirul, zicand “noi ne bucuram de ziua intai pentru ca e ziua cand Domnul a facut lumina…”

La 6 martie 321, imparatul Constantin cel Mare decreteaza prima lege duminicala : “Toti magistratii si populatia care locuieste la orase sa se odihneasca in venerabila Zi a Soarelui (Dies Solis).”

Silvestru , episcopul Romei in timpul lui Constantin cel Mare, schimba numele primei zile a saptamanii, denumind-o “Ziua Domnului”.

La 366, Conciliul de la Laodicea decreteaza oficial transferarea sfinteniei Sabatului asupra duminicii , zicand: “Crestinii sa nu iudaizeze stand nelucratori Sambata, ci sa lucreze in ziua aceea… Si daca totusi sunt gasiti iudaizand, sa fie anatema!” (C. Hefele, Istoria conciliilor bisericii , vol. II, pag. 316).

In 386, Sinodul din Aquilea recunoaste schimbarea oficiala a lui “Dies Solis” (ziua soarelui) in “Dies Dominica” (Ziua Domnului, duminica).

Ieronim din Betleem , prin anul 400, scria: “Daca ziua intai e numita ziua soarelui de catre pagani , noi o admitem ca atare cu voie buna, fiindca in aceasta zi a aparut lumina si a rasarit Soarele neprihanirii noastre”.

Nu toti au privit evenimentele la fel.

In jurul anului 200, Tertullian , in Despre idolatrie , cap.14, scrie in repetate mustrari si avertismente despre adoptarea de catre crestini a sarbatorilor pagane.

Papa Leon I , prin 450, decreteaza anateme crestinilor care in ziua intai serbau soarele, si nu pe Isus. Daca filosofii crestini transfigurau semnificatia zilei soarelui, vulgul ramasese la datinile stravechi pana astazi. Inchinarea spre rasarit, catre soare, a modelat ulterior si asezarea bisericilor, cu altarul spre rasarit, pentru continuitatea inchinarii precrestine.

In rapoartele Conciliului din Trent (al Contrareformei), sta scris: “In sesiunea din 18 ianuarie 1562, orice ezitare a fost pusa deoparte. Gaspar de Fosso, arhiepiscop de Reggio, a tinut o cuvantare in care a declarat: ‘Traditia sta deasupra Scripturii. Autoritatea bisericii , in consecinta, nu poate fi subordonata fata de autoritatea Scripturii , caci biserica… a schimbat Sabatul in Duminica, nu prin porunca lui Hristos , ci prin propria ei autoritate ‘…”

J.A. Neander , in Istoria religiei crestine si a bisericii , pg. 186, scrie: ” Sarbatorirea duminicii a fost doar o sarbatoare omeneasca si a fost departe de intentia apostolilor de a stabili o alta porunca in aceasta privinta. Departe de ei si de biserica primara apostolica gandul de a transfera legile legate de Sabat asupra duminicii”.

A. Weigall , Paganismul in crestinismul nostru , pg.145: “Pazirea de catre noi a duminicii este derivata in mod vizibil din mithraism. Argumentul ca duminica a fost aleasa din pricina invierii nu gaseste suficient suport”… Iar la pg.148: “Deoarece Mithra era invocat ca Dominus (Domn), duminica trebuie ca a fost ‘ziua Domnului’ cu multa vreme inainte de timpurile crestine.”

Stephen Keenan , in Catehismul doctrinal (editia a III-a americana, 1876, pg.174), la intrebarea: “Aveti vreo dovada ca Biserica Catolica are putere sa instituie sarbatori?”, raspunde: “De n-ar fi avut aceasta putere, ea n-ar fi putut face ceea ce toti oamenii religiei moderni accepta; anume ea n-ar fi putut substitui pazirea Sabatului zilei a saptea cu duminica zilei intai a saptamanii, o schimbare pentru care nu exista nici o autoritate scripturistica !”

Romani rataciti in credinta. Secretele sectelor care vand "minuni"

Multi il cauta si il gasesc pe Dumnezeu acolo unde i se face mai multa reclama. Si de reclama, mai ales in zilele noastre, nu ducem lipsa. Dar cine sunt cei care se joaca de-a Dumnezeu cu destinele oamenilor?

Odata cu castigarea libertatii, Romania a devenit un fel de magazin in care oricine poate gasi secte mici si mari, miscari spirituale, credinte in absolut si predicatori imbibati de patos care spun acelasi lucru: ca ei pot sa scape omul de orice suferinta.

Fanatism religios, lideri charismatici, secte care promit vindecari miraculoase contra cost si credinte exotice la care romanii apeleaza cand se simt pierduti, iar credintele stramosesti nu le mai spun nimic.

In Romania sunt recunoscute oficial 18 culte si exista numai 15 asociatii religioase inregistrate la Ministerul Culturii si al Cultelor. Pe langa ele, in secret sau la lumina zilei, prospera zeci de secte care functioneaza sub paravanul fundatiilor care pretind ca ofera ajutor spiritual. In fapt, castiga bani grei din naivitatea si disperarea oamenilor grav bolnavi care ar face orice ca sa traiasca.

Spre exemplu, la Mosuni, un catun de langa Targu Mures, oamenii asteapta o rezolvare miraculoasa pentru suferinta lor si nu ies din cuvantul preotului. Totul este organizat in detaliu. Daca te doare ceva trebuie sa parcurgi anumiti pasi, sa platesti, sa iei daruri si sa tii post ca sa ajungi in fata parintelui.

Devotiunea si exaltarea credinciosilor amintesc de bisericile primitive, de primii crestini care isi guvernau viata dupa magie, mister si inexplicabil.

In fiecare saptamana, un simplu preot de tara reuseste sa adune in jurul sau mii de oameni. Bolnavi incurabili il cauta, iar cei care ii sunt aproape, ucenicii, il divinizeaza.

Cu acatistul facut in care explici de ce necaz vrei sa scapi si cu darurile mergi in biserica si le lasi la sfantul altar. In functie de gravitatea problemei ti se cere sa cumperi un numar de lumari care in general variaza de la 50 la cateva sute.

Si asa zisii “preoti” brazilieni reusesc sa seduca cu usurinta mii de romani disperati in Capitala. Biserica universala este creatia unor brazilieni, iar predicile sunt pline de patos si atrag multimile.

Biserica Universala nu face parte dintre cultele recunoscute in Romania si nu are personalitate juridica. In schimb, are filiale in toata tara si multa putere. Cu ce isi racoleaza adeptii, in special oameni foarte simpli? Cu promisiunea unei minuni.

Brazilienii isi fac reclama la un popular post de televiziune si au intruniri zilnic. Tin slujbe de vindecare pentru boli incurabile sau promit ca redreseaza firme nenorocite de criza. Sambata se tine slujba pentru rezolvarea lucrurilor imposibile.

Minunile se intampla numai daca platesti. Cat? A zecea parte din salariu sau din pensie, bani pentru care brazilienii au produs si plicuri tipizate.

© www.stirileprotv.ro

Cardinalul Schonborn: “Dialogul catolic-ortodox trebuie sa fie un dialog al iubirii”

Fiara din Apocalipsa 13 prinde din ce in ce mai mult contur. Anthristul isi continua planul sau diabolic cu a abilitate identica cu cea din Eden cand sarpele a amagit-o pe Eva. Balaurul cel mare i-a dat toata puterea acestui supraom. Cand e vorba de religie Ecumensim e cuvantul magic cel mai des folosit. Iata asadar ca toate ficele se intorc incet dar sigur la sanul mamei lor Biserica Catolica, mama curvelor si spurcaciunilor( Apoc. 17). Cand este vorba de politica atunci Uniunea Europeana se remarca tot mai mult ca fiind de fapt renasterea Imperiului Roman. Daca cineva isi inchipuie ca Antihristul va prelua puterea prin razboi sau alte mijloace de acest gen se inseala.  Toate aceste lucruri se vor intampla prin viclesug, intr-un mod pasnic. Cine se crede singurul infailibil de pe acest pamant? Cui ii cad totii presedintii si toata lumea la picioare. De ce pentru prima data in istorie Regina Angliei merge in urma Papei contrar protocolului? De ce tot mai multi anglicani se convertesc la catolicism? Aceasta e puterea. Toti locuitorii pamantului i se vor inchina si va amagi pe locuitorii pamantului prin semnele pe care le va face. Se va aseza in templul cel sfant dandu-se drept Dumnezeu. Va rosti hule impotriva lui Dumnezeu si a numelui sau ( Apoc.13). Roma se implica tot mai mult in problemele politice modiale. De ce atat de mult interes pentru Ierusalim? Papa face tot mai multe vizite si tot mai multe compromisuri chiar si cu musulmanii amagindu-i cu aceasta pace si aducand-ui sub semnul fiarei sub tutela romano-catolica.
Dupa capitolul Biserica Anglicana, iata mai jos un nou pas importat,  dialogul catolic-ortodox:

<<<  [Este un articol postat pe site-ul Arhidiecezei Catolice din Viena. El arata clar cum de fapt acest dialog catolic-ortodox are un scop precis *(unirea, a-dogmatica), altul decat cel declarat *(problemele doctrinare), pentru ca un dialog sincer si transparent nu are un scop mai inainte stabilit si nu presupune "inlaturarea" niciunui obstacol in calea atingerii lui, ci confruntarea (chiar polemica), apararea propriei cauze si marturisirea neconditionata a adevarului. – dan.camen.]

Stephanscom.at/ 25 septembrie 2010

La finalul întâlnirii de la Viena a Comisei internationale mixte de dialog teologic intre Biserica Catolica si Biserica Ortodoxa, duminica – 26 septembrie, au avut loc două slujbe, prima fiind tinuta la Catedrala catolica “Sf. Ştefan”, iar cea de-a doua la Catedrala ortodoxă greacă. “Viena s-a dovedit a fi o punte între Est şi Vest“, a declarat şeful delegaţiei catolice, cardinalul Kurt Koch.

Desi tema Comisiei a fost Rolul Episcopului Romei în comuniunea Bisericii din primul mileniu, scopul a fost, de fapt, eliminarea obstacolului principal in calea unirii celor doua biserici: diferenta de opinie cu privire la posibila pozitie a papei intr-o biserica unita.

Dialogul iubirii

Cardinalul Schonborn a spus membrilor Comisiei, reuniti la slujba tinuta la Catedrala “Sf. Stefan”, ca dialogul ecumenic “trebuie sa fie in primul rand un dialog al iubirii”. “Cooperarea dintre Apostoli”, între care Petru a fost primul, constituie, de fapt, “prototipul de cooperare pe care o si căutăm“. Această interacţiune a fost determinată de un “primat al dragostei”. Într-un efort de a redescoperi unitatea religioasa, bisericile au fost “interconectate unele cu altele pe parcursul drumului [dialogului/ n.m.]“.

Iubirea a fost începutul dialogului

Cel de-al doilea serviciu religios a avut loc la Catedrala ortodoxa greaca. In cadrul acestuia, cardinalul Schonborn a rostit urmatoarele: “Acest primat al dragostei a facut posibil dialogul iubirii de la începutul dialogului între catolici şi ortodocşi”, referindu-se la intalnirea istorica dintre Papa Paul al VI-lea si Patriarhul Ecumenic Athenagora, care s-a soldat cu ridicarea anatemelor.

Referindu-se la tema de anul acesta a dialogului, cardinalul Schonborn a spus ca “a fost clar pentru toate părţile că episcopul Romei a fost primul dinaintea celorlalţi episcopi”. În al doilea mileniu relatia dintre cele doua biserici a fost definita de cardinal drept o perioada in care fiecare biserica a fost “străina una fata de cealalta, adesea ostile”. “Numai în secolul 20 a existat din nou o mişcare intensă îndreptată faţă de celălalt”.

Cardinalul Kurt Koch a mulţumit tarii gazde şi Fundaţiei “Pro Oriente” pentru aportul adus mişcarii ecumenice. Viena s-a dovedit a fi “o punte de legătură între Est şi Vest“, astfel încât “sperăm că va fi motorasul dinlauntrul Comisiei“ – a spus Koch.  >>>

 Citeste si :
 Mitropolitul Ilarion Alfeyev: “Niciun progres în dialogul catolic-ortodox de la Viena”
Biserica Ortodoxa Rusa spune ca nu au existat noutati in discutiile Comisiei pentru dialog catolic-ortodox de la Viena
Ortodoxia la Est de Vest 
Comunicatul de la finalul întâlnirii Comisiei Mixte pentru Dialog Teologic de la Viena
The Man of Sin 
Antihristul – Caracteristicile Antihristului 
Din culisele primelor cinci concilii ecumenice 
Renasterea Imperiului Roman tot mai aproape? 
Anglicans and Catholics attempt to bridge divide 
Vatican cardinal blames Christians over ‘Islamisation’ of Europe 
Pretenţiile nefondate ale papilor 
Vizita Papei Benedict al XVI-lea in Marea Britanie. Antihristul isi ia rolul in serios 
Ecumenical dialogue 

theologhia.wordpress.com

Drept la replica? Biserica Ortodoxa se apara..[ external source ]

BOR reacţionează la articolul publicat de REALITATEA.NET, “Biserica Ortodoxă, o afacere scăpată de sub controlul statului”, şi spune că veniturile obţinute nu sunt folosite pentru îmbogăţirea cuiva, ci pentru susţinerea instituţiilor bisericeşti, iar acest fapt nu trebuie invidiat.

Ca răspuns la articolul apărut pe site-ul REALITATEA.NET, “Biserica Ortodoxă, o afacere scăpată de sub controlul statului”, biroul de presă al Patriarhiei Române cere un drept la replică.

Dreptul la replică vine în urma publicării articolului “Biserica Ortodoxă, o afacere scăpată de sub controlul statului” în care se arată că prin conturile bisericii circulă anual zeci de milione de lei bani care nu sunt impozitaţi de stat.

“Banii provin de la enoriaşii plătitori de taxe şi impozite, dar şi din activităţile economice gestionate de feţele bisericeşti din întrega ţară. În ”grădina Domnului” se desfăşoară o varietate de activităţi economice, de la fabrici de lumănări la cabinete medicale, fabrici de cherestea sau hoteluri. Biserica Ortodoxă Română nu neagă veniturile realizate însă menţionează că acestea sunt reinvestite în acte caritabile sau în modernizarea şi dezvoltarea instituţiei”, se arată în articolul publicat de REALITATEA.NET.  

> Citeste tot articolul <       

Citeste si : Biserica Ortodoxă, o afacere scăpată de sub controlul statului

 

Biserica Ortodoxă, o afacere scăpată de sub controlul statului [external source]

Prin conturile Bisericii Ortodoxe Române circulă anual zeci de milioane de lei, însă mai nimic nu ajunge şi la bugetul de stat. O bună parte din aceşti bani reprezintă donaţii ale credincioşilor, dar şi venituri realizate de parohii din ”afacerile” în care sunt implicate: fabrici de cherestea, cabinete stomatologice sau pensiuni. Cum biserica este scutită însă de impozit, toţi banii rămân în conturile mitropoliilor.

Criza economică a sărăcit buzunarele tuturor românilor. Salariile s-au redus cu 25%, TVA-ul a fost majorat cu 5% şi în plus numărul impozitelor a crescut. În timp ce noul Cod Fiscal pune bir pe tot mai multe activităţi, Biserica Ortodoxă Română deţine o poziţie privilegiată, fiind scutită de impozite. Şi asta nu pentru că nu ar avea activităţi ce merită impozitate. ”Slavă Domnului”, prin conturile Mitropoliilor trec anual zeci de milioane de lei. Banii provin de la enoriaşii plătitori de taxe şi impozite, dar şi din activităţile economice gestionate de feţele bisericeşti din întrega ţară. În ”grădina Domnului” se desfăşoară o varietate de activităţi economice, de la fabrici de lumănări la cabinete medicale, fabrici de cherestea sau hoteluri.

Biserica Ortodoxă Română nu neagă veniturile realizate însă menţionează că acestea sunt reinvestite în acte caritabile sau în modernizarea şi dezvoltarea instituţiei.

 “Biserica Ortodoxă Română nu raportează profit. […] Noi nu investim bani în sensul strict al cuvântului. Din încasările de la credincioşi s-au acoperit cheltuielile şi s-au asigurat opere sociale. Deci Biserica nu raportează profit”, a explicat pentru REALITATEA.NET, purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române, Constantin Stoica.

> Citeste tot articolul < 

realitatea.net