Ce conduce viaţa ta?
Domnul,… te-a făcut şi întocmit,
şi … de la naşterea ta este sprijinul tău.
Eclesiastul 4.4
Omul fără scop în viaţă este ca
o barcă fără cârmă – un vagabond,
un nimic, un neom.
Albert Einstein
Viaţa fiecăruia este condusă de ceva.
Dicţionarele definesc verbul a conduce ca şi „a ghida, a controla, ori a direcţiona”. N-are importanţă, dacă conduci o maşină, ghidezi un cui sau o direcţionezi o minge de golf, tu eşti condus, ghidat, controlat, şi direcţionat în acel moment. Ce forţă conduce viaţa ta?
În acest moment poate eşti direcţionat de o problemă, strâmtorare ori gândul morţii. Poate eşti controlat de o amintire dureroasă, de o frică, ori de un inconştient crez. Sunt mii de circumstanţe, valori, şi emoţii care conduc viaţa ta. Iată aici cinci din cele mai comune:
Mulţi oameni sunt controlaţi de vinovăţie. Ei trăiesc toată viaţa regretând şi ascunzându-şi ruşinea lor. Memoria manipulează oamenii controlaţi de vinovăţie. Ei permit ca trecutul să controleze viitorul. Adesea, inconştient, se autopedepsesc prin sabotarea propriilor lor succese. Când Cain a păcătuit, vinovăţia lui l-a deconectat de la prezenţa lui Dumnezeu, şi Dumnezeu a zis: Pribeag şi fugar să fii pe pământ (Genesa 4.12). Asta spune că mulţi oameni astăzi peregrinează prin viaţă fără scop.
Noi suntem produsul trecutului nostru, dar noi nu trebuie să fim prizonierii lui. Scopul lui Dumnezeu nu este limitat la trecutul nostru. El a ridicat un ucigaş numit Moise la nivel de conducător şi un laş numit Ghedeon într-un erou curajos, şi El poate face lucruri măreţe şi cu restul vieţii tale. Dumnezeu este specializat în a da oamenilor un început proaspăt. Scriptura spune: Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit! (Psalm 32.1).
Mulţi sunt conduşi de resentimente şi mânie. Ei ţin totul în ei şi niciodată nu dau afară din ei. În loc să se elibereze de durere iertând, ei adună durere peste durere în minţile lor. Unele resentimente ce controlează oamenii duc la implozie şi-şi aţâţă mânia, altele explodează spre alţii. Amândouă răspunsuri sunt nesănătoase şi lipsite de ajutor.
Resentimentele întotdeauna te lovesc mai rău decât persoana care te-a rănit. Când cel ce te-a lovit a uitat aceasta şi-şi continuă viaţa, tu continui să fierbi în durerea ta, continuând trecutul.
Ascultă: Toţi cei care te-au lovit în trecut nu mai pot să te rănească numai dacă tu păstrezi durerea prin resentiment. Ce a trecut, a trecut. Nimic nu se mai poate schimba. Tu te răneşti singur cu propriile lovituri. Pentru binele tău, învaţă din aceasta, şi lasă trecutul în trecut. Scriptura spune: Nebunul piere ucis de mânia lui. Prostul moare ucis de aprinderea lui. (Iov 5.2).
Mulţi oameni sunt controlaţi de frică. Frica lor poate fi rezultatul unei experienţe traumatice, experienţe neaşteptate, viaţă de familie dezordonată, ori o predispoziţie genetică. Nu are importanţă cauza, oamenii controlaţi de frică adesea pierd mari oportunităţi pentru că lor le e frică să se aventureze. Se complac la locul lor, evitând riscurile şi trăind la acelaşi standard al vieţii.
Frica este o închisoare auto-impusă care te va ţine departe de ceea ce Dumnezeu intenţionează pentru tine. Tu trebuie să te mişti împotriva ei folosind armele credinţei şi dragostei. Scriptura spune: în dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n-a ajuns desăvârşit în dragoste. (1 Ioan 4.18)
Mulţi oameni sunt conduşi de lucrurile materiale. Dorinţa lor de câştig devine scopul vieţii lor. Aceasta conduce la a avea mai mult şi este bazată pe o concepţie greşită care spune că a avea mai mult te va face mai fericit, mai important, mai la adăpost, dar toate trei sunt neadevărate. Posesiunile aduc o fericire temporară. Pentru că lucrurile nu se schimbă, noi devenim plictisiţi cu ele şi le vrem înnoite, înmulţite şi îmbunătăţite.
Totodată e un mit să gândesc că dacă am mult voi fi mai important. Auto evaluarea nu e tot una cu evaluarea reală. Valoarea ta nu este determinată de lucrurile valoroase pe care le ai, şi Dumnezeu spune că cele mei valoroase lucruri în viaţă sunt nimic!
Cel mai comun mit despre bani este că având mai mulţi vei fi mai în siguranţă. Nu-i aşa. Bogăţia se poate pierde dintr-o dată datorită unor factori care nu se pot controla. Siguranţa adevărată poate fi găsită numai în ceea ce niciodată nu poate fi luat de la tine – relaţia ta personală cu Dumnezeu.
Mulţi oameni sunt conduşi de alţi oameni de care depind. Ei vor să atingă aşteptările părinţilor, ori a soţului sau soţiei, ori a copiilor, ori a profesorilor, ori a prietenilor ce controlează viaţa lor. Mulţi adulţi încearcă să câştige aprobarea părinţilor. Alţii sunt conduşi de presiunea celor din jur, întotdeauna fiind preocupaţi de ce vor zice unii şi alţii. De cele mai multe ori aceştia se duc după mulţime şi se pierd în ea.
Eu nu cunosc toate căile succesului, dar o cheie a căderii este să încerci să placi tuturor. Fiind controlat de opiniile altora cu siguranţă vei pierde scopul lui Dumnezeu cu viaţa ta. Domnul Isus a spus: Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. (Matei 6.24)
Sunt forţe care pot conduce viaţa ta şi duc pe un drum fără întoarcere: potenţiale nefolosite, stress inutil, şi o viaţă neîmplinită.
Aceste patruzeci de meditaţii îţi vor arăta cum să trăieşti o viaţă condusă de scopuri – o viaţă ghidată, controlată, şi direcţionată de scopurile lui Dumnezeu. Nimic nu-i mai important ca şi cunoaşterea scopurilor lui Dumnezeu cu viaţa ta. Şi nimic nu poate compensa această cunoaştere – nu succesul, sănătatea, faima sau plăcerile. Fără un scop, viaţa este o mişcare fără o însemnătate, o activitate fără o direcţie şi chiar fără o raţiune. Fără un scop viaţa este banală, meschină şi fără rost.
BENEFICIILE TRĂIRII CU SCOP
Sunt cinci beneficii mari a trăirii unei vieţi conduse de scopuri:
Cunoscând scopul vieţii tale, îi vei da importanţa cuvenită. Noi suntem creiaţi să avem un rost. De aceea oamenii încearcă metode dubioase, psihice şi astrologice să descopere rostul vieţii. Acolo unde viaţa are un rost, poţi învinge aproape orice; fără un efort prea mare.
Un tânăr la douăzeci de ani a scris: „Mă simt ca un pierdut pentru că mă lupt se devin ceva şi nu ştiu exact ce anume. Tot ce ştiu este să iau totul de-a gata. Într-o zi, dacă voi descoperi scopul vieţi mele, mă voi simţi că voi începe să trăiesc.”
Fără Dumnezeu, viaţa nu are scop, şi fără scop viaţa nu are importanţă. Fără importanţă, viaţa nu are semnificaţie ori speranţă. În Scriptură, oameni de diferite categorii şi-au exprimat necesitatea speranţei. Isaia se plângea: “Degeaba am muncit, în zadar şi fără folos Mi-am istovit puterea.” (Isaia 49.4). Iov a zis: Zilele mele zboară mai iuţi decât suveica ţesătorului, se duc şi nu mai am nici o nădejde! (Iov 7.6) şi Le dispreţuiesc!… nu voi trăi în veci… Lasă-mă, căci doar o suflare mi-i viaţa! (Iov 7.16). Marea tragedie nu e moartea ci viaţa fără scop.
Speranţa este esenţială pentru viaţa ta ca aerul şi apa. Ai nevoie de speranţă ca să învingi. Dr. Bernie Siegel a găsit o metodă prin care îşi dă seama care din pacienţii săi bolnavi de cancer vor putea supravieţui punându-le întrebarea: „Tu vrei să trăieşti o sută de ani?”. Cei cu un scop adânc al vieţii răspund DA şi de cele mei multe ori aceştia supravieţuiesc. Speranţa vine având un scop.
Dacă te simţi fără ajutor, opreştete-te! Schimbări minunate se pot schimba în viaţa ta dacă începi să trăieşti cu un scop. Dumnezeu spune: Eu ştiu gândurile, pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. (Ieremia 29.11) Poate treci printr-o situaţie care ţi se pare imposibilă de trăit, dar Scriptura spune: prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, (Efeseni 3.20).
Cunoscând scopul vieţii tale îţi vei simplifica existenţa. Defineşte ceea ce faci şi ceea ce nu faci. Scopul tău devine standardul ce-l foloseşti ca să evaluezi care activitate este esenţială şi care nu. Simplu întreabă-te „Această activitate mă ajută să împlinesc unul din scopurile lui Dumnezeu cu viaţa mea?”
Fără un scop clar tu nu ai un fundament pentru deciziile tale, nu-ţi planifici bine timpul, şi nu foloseşti corect resursele tale. Vei încerca să faci alegeri funcţie de circumstanţe, presiuni, şi cum te simţi în acel moment. Oamenii care nu-şi cunosc scopul lor încearcă să facă prea multe – şi asta dă naştere la stress, oboseală şi conflicte.
Este imposibil să faci tot ce oamenii vor tu să faci. Tu nu ai timp suficient să faci voia lui Dumnezeu. Dacă vrei să le faci pe toate, înseamnă că încerci să faci mai mult decât Dumnezeu a intenţionat pentru tine să faci (ori posibil, te uiţi prea mult la televizor). Viaţa cu un scop de conduce la un stil de viaţă simplu şi bine organizat. Scriptura spune: Unul face pe bogatul, şi n-are nimic, altul face pe săracul, şi are totuşi mari avuţii. (Proverbe 13.7). Totodată te conduce la a avea linişte. Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine. (Isaia 26.3).
Cunoscând scopul tău, îţi vei focaliza viaţa. Concentrează eforturile tale şi energia ta spre ce este important. Vei deveni efectiv fiind selectiv.
Este în natura umană să fii atras de lucruri minore. Henry David Thoreau a observat că oamenii trăiesc o viaţă de „disperare lentă” iar astăzi descrierea cea mai corectă este „distracţie fără ţintă”. Mulţi oameni sunt ca giroscopul, mişcându-se în jur, din loc în loc, dar fără a merge undeva anume.
Fără un scop clar, tot timpul îţi vei schimba direcţiile, locul de muncă, relaţiile, bisericile, ori alte lucruri exterioare – sperând că aşa fiecare schimbare va risipi confuzia ori va umple golul din inima ta. Tu crezi că poate de data asta va fi ceva diferit, şi de fapt nu rezolvă adevărata problemă – o lipsă de focalizare şi scop.
Scriptura spune: nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului. (Efeseni 5.17)
Puterea de concentrare poate fi văzută la lumină. Lumina difuză are slabă putere sau impact, dar tu îi poţi creşte energia prin focalizarea ei spre un punct. Cu o lupă razele soarelui pot fi focalizate ca să aprindă o bucată de hârtie sau iarba din jur. Dacă lumina este focalizată şi mai mult devine laser, care poate tăia oţelul. Dacă vrei ca viaţa ta să aibă un impact focalizeaz-o.
Nimic nu poate focaliza mai mult viaţa ta ca trăirea cu un scop. Bărbaţi şi femei care au făcut diferenţe mari în istorie au fost oameni care s-au focalizat spre ceva. Spre exemplu, apostolul Pavel a fost omul prin care s-a răspândit creştinismul în Imperiul Roman. Secretul lui a fost focalizarea. El a spus: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, (Filipeni 3.13).
Dacă tu vrei ca viaţa ta să aibă un impact, focalizeaz-o. Opreşte-te din superficialitate. Opreşte-te să le faci pe toate o dată. Fă mai puţin. Retează chiar activităţile bune şi fă numai ce este mai important. Nu confunda activitatea cu productivitatea. Tu poţi fi ocupat fără un scop anume, deci ce vreau să pun? Pavel a zis: .. Dumnezeu vă va lumina …. (Filipeni 3.15).
Cunoscând scopul tău, îţi vei motiva viaţa. Scopul întotdeauna produce pasiune. Nimic nu te energizează mai mult decât un scop clar. Cu alte cuvinte, pasiunea se pierde când lipseşte scopul. Imediat când te scoli fă-ţi un plan de lucru. De obicei lucrurile fără importanţă, lenevia, ne înfăşoară aşa de lesne, ne doboară, ne slăbesc şi ne fură bucuria.
George Beranrd Shaw a scris: „Aceasta este adevărata bucurie a vieţii: să fii util pentru un scop pe care singur îl recunoşti de o importanţă majoră, fiind o forţă a naturii în loc să fie o agitaţie, un mic cheag al bolii şi văicărelii, plângându-te că lumea din jur nu este devotată să te facă pe tine fericit”.
Cunoscând scopul tău, te vei pregăti pentru veşnicie. Mulţi oameni pierd viaţa încercând să creieze o moştenire de durată pe pământ. Ei vor să nu fie uitaţi după ce mor. Da, ultimul lucru care este foarte important nu va fi ce oamenii vor zice despre viaţa ta, ci ce Dumnezeu va zice. Ce oamenii pierd din vedere este că toate realizările vor deveni eventual depăşite, înregistrările distruse, reputaţiile ofilite, şi meritele uitate. Nu ai fost aşezat pe pământ să fii în memoria altora. Ai fost aşezat pe pâmânt să te pregăteşti pentru veşnicie. În colegiu, scopul lui James Dobson a fost să devină campion la tenis. El a fost foarte mândru când medalia lui a fost pusă la panoul de onoare al şcolii. Ani mai târziu, cineva i-a trimis medalia acasă. A fost găsită la modelarea şcolii printre lucrurile aruncate la gunoi. Jim a spus: „Prea mult timp oferit medaliilor tale va fi aruncat de alţii la gunoi”.
Trăind ca să-ţi faci o moştenire pe pământ este un scop de scurtă durată. Înţeleptul îşi foloseşte timpul să-şi construiască o moştenire veşnică. Aceasta nu o vei strânge pe pământ ca să fie în memoria altora. O vei strânge aici ca să o pregăteşti pentru veşnicie.
Într-o zi vei sta în faţa lui Dumnezeu, şi vei vedea filmul vieţii tale ca un examen final al veşniciei. Scriptura spune: Căci toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. Aşa că fiecare din noi are să dea socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu. (Romani 14.10b, 12). Desigur, Dumnezeu ne vrea pe toţi să trecem acel examen, şi de aceea El ne-a dat întrebările dinainte. Din Sfânta Scriptură putem presupune că Dumnezeu va pune doua întrebări cruciale:
Prima întrebare: „Ce ai făcut cu Fiul Meu Isus Christos?” Dumnezeu nu te va întreba despre religia ce ai avut-o ori despre vederile tale doctrinare. Singurul lucru care va fi important este dacă tu ai acceptat ce Isus a făcut pentru tine şi dacă ai învăţat să iubeşti şi să te încrezi în El. Isus a zis: Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. (Ioan 14.6)
A doua întrebare: „Ce ai făcut cu ceea ce ţi-am dat?”. Ce ai făcut cu viaţa ta – toate cadourile, talentele, oportunităţile, energia, relaţiile şi resursele ce ţi le-am dat? Le-ai folosit pentru tine însuţi, sau le-ai folosit pentru scopul pe care Dumnezeu ţi le-a dat? Pregătirea răspunsului la aceste două întrebări este scopul acestor meditaţii. Prima întrebarea va determina unde vei petrece veşnicia. A doua întrebare va determina ce vei face în veşnicie. La terminarea meditaţiei a patruzecea vei fi gata să dai răspuns la amândouă aceste întrebări.
Tradus şi prelucrat după cartea: The purppse driven life (What on earth am I here for?) – Rick Warren
Am fost crescut într-o familie care nu practica nici o religie. Nu am primit o educaţie religioasă în copilărie. Eram, la vârsta de 14 ani, un ateu convins, împietrit. Aceasta era rezultatul unei copilării necăjite. Orfan de tată din primii ani ai vieţii, am cunoscut sărăcia în perioada grea a primului război mondial. Adolescent, eram tot atât de ateu ca şi comuniştii de azi. Citisem cărţi ateiste şi nu numai că nu credeam în Dumnezeu şi Hristos… dar uram aceste noţiuni, considerându-le nocive pentru mintea omenească. Am crescut astfel în adversiune faţă de religie.
Matchless God 