PROIECTAT SA DUREZE

[ Citeste mai mult ]

 PROIECTAT SA DUREZE

> Download [ .pdf ] <

Viata condusa de scopuri [ Part. 4 ]

Creat să trăieşti veşnic

Dumnezeu… a pus în inima lor…

gândul veşniciei

Eclesiastul 3.11

Cu siguranţă Dumnezeu nu a creat fiinţa umană să trăiască o zi!

Nu, nu, omul a fost creat pentru eternitate.

Abraham Lincoln

Viaţa nu este tot ce-i aici.

Viaţa pe pământ este doar un antrenament pentru viaţa adevărată. Tu vei petrece mult mai mult timp în cealaltă parte a morţii – în eternitate – decât aici. Pământul este locul de pregătire, grădiniţa, testarea pentru viaţa ta în veşnicie. Este pregătirea necesară înaintea meciului adevărat; încălzirea dinaintea întrecerii atletice. Viaţa asta este pregătirea pentru viaţa următoare.

Cel mult, tu vei trăi o sută de ani pe pământ, dar vei petrece pentru totdeauna în eternitate. Timpul tău pe pământ este, aşa cum a spus domnul Thomas Browne: „o paranteză mică în eternitate”. Tu ai fost creat să trăieşti veşnic.

Scriptura spune: Dumnezeu … a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, (Eclesiastul 3.11). Tu ai un instinct înnăscut care tinde spre imortalitate. Aceasta pentru că Dumnezeu te-a proiectat, în imaginea Lui, să trăieşti veşnic. Când ne confruntăm cu eventuala moarte a cuiva întotdeauna o considerăm nenaturală şi nedreaptă. Raţiunea că noi am putea trăi veşnic este că Dumnezeu a implementat în circuitul creierului nostru această dorinţă!

Într-o zi inima va înceta să mai bată. Aceia va fi sfârşitul trupului tău şi a timpului tău pe pământ, dar nu va fi sfârşitul tău. Trupul tău este doar o rezidenţă temporară pentru spiritul tău. Scriptura numeşte trupul tău de pe pământ un „cort”, dar se referă la viitorul tău trup ca la o „casă”. Scriptura spune: Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână, ci este veşnică. (2 Corinteni 5.1).

Desigur că viaţa pe pământ oferă multe variante de ales, însă eternitatea oferă numai două: cerul şi iadul. Relaţia ta cu Dumnezeu, aici pe pământ, determină relaţia ta cu El acolo în veşnicie. Dacă tu înveţi să-L iubeşti pe Fiul lui Dumnezeu, Isus, tu vei fi invitat să petreci toată veşnicia cu El. Pe de altă parte, dacă tu refuzi dragostea Lui, iertarea Lui, şi mântuirea Lui, tu vei pierde veşnicia de parte de Dumnezeu pentru totdeauna.

C.S. Lewis a spus: „Sunt două feluri de oameni: unii care spun lui Dumnezeu ‘Fă Tu ce vrei cu mine’ şi acei la care Dumnezeu le spune ‘E în ordine, atunci ia-ţi soarta în mâini’. Tragic, mulţi oameni vor îndura eternitatea fără Dumnezeu pentru că au decis să trăiască fără El aici pe pământ.

Când tu vei înţelege că viaţa este mult mai mult decât aici şi acum, tu vei începe să trăieşti diferit. Vei începe trăind în lumina eternităţii, şi vei împleti frumos fiecare relaţie, misiune şi circumstanţe. Deodată multe activităţi, idei şi chiar probleme ce apar mai importante vor apare neînsemnate, meschine şi fără valoare în atenţia ta. Cu cât trăieşti mai aproape de Dumnezeu, apar mai puţine lucruri de rezolvat.

Când tu trăieşti în lumina eternităţii, valorile tale se schimbă. Vei folosi timpul tău şi banii tăi mai înţelept. Tu vei da o valoare înaltă la relaţii şi caracter în loc de faimă, ori bogăţie, ori realizări, ori chiar distracţie. Priorităţile vor fi reevaluate. A fi la modă cu tendinţele, modelele şi valorile populare nu va fi atât de important. Pavel a spus: lucrurile, care pentru mine erau câştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Christos. (Filipeni 3.7).

Dacă timpul tău pe pământ ar fi viaţa ta întreagă, ai veni cu sugestia să o trăieşti imediat. Ai putea să uiţi că trebuie să fii bun şi cinstit, şi nu ţi-ar fi frică de nici o consecinţă al acţiunilor tale. Te-ai putea complace într-un egocentrism pentru că acţiunile tale, în final, nu ar avea nici o repercursiune. Dar – şi aceasta diferenţiază situaţia – moartea nu este sfârşitul tău! Moartea nu este lichidarea ta, dar este tranziţia ta în eternitate, deci acolo sunt consecinţe veşnice la ori ceea ce ai făcut pe pământ. Fiecare acţiune a vieţilor noastre loveşte o coardă ce va vibra în eternitate.

Cel mai dăunător aspect al vieţii contemporane este gândirea superficială. Să produci cel mai mult în viaţă, tu trebuie să ai viziunea eternităţii continuu în mintea ta şi valoarea ei în inima ta. Viaţa este ceva mult mai mult decât aici şi acum! Astăzi un vârf al gheţarului plutitor este vizibil. Eternitatea este restul ce nu se poate vedea la suprafaţă.

Ce anume din noi va fi în eternitate cu Dumnezeu? Direct vorbind, capacitatea creierului nostru nu poate acoperi măreţiile şi minunile cerului. Este ceva cum ai încerca să descrii internetul la o furnică. Este inutil. Cuvintele nu au fost inventate ca să fie posibilă descrierea experienţei cerului. Scriptura spune: Lucruri, pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc (1Corinteni 2.9)

Oricum Dumnezeu ne-a dat crâmpeie ale eternităţii în cuvântul Său. Noi ştim că în acest moment Dumnezeu pregăteşte case veşnice pentru noi. În ceruri noi ne vom întâlni cu iubiţii noştri care au fost credincioşi, vom fi eliberaţi de toate bolile şi suferinţele, vom fi răsplătiţi pentru credincioşia noastră aici pe pământ, şi ni se va încredinţa lucrări ce le vom face cu bucurie. Noi nu vrem să ne înşelăm doar cu cununi pe cap cântând din harfe pe norii cerului. Noi ne vom delecta în părtăşia neîntruptă cu Dumnezeu, şi El se va delecta cu noi pentru totdeauna, veşnicia neavând sfârşit. Într-o zi Isus va zice: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. (Matei 25.34)

C.W. Lewis a prins conceptul eternităţii pe ultimele pagini ale Cronicelor lui Narnia, seria de şapte cărţi pentru copii: „Pentru noi acesta e sfârşitul tuturor acestor povestiri. … Dar pentru ei a fost numai începutul adevăratei povestiri. Întreaga lor viaţă de pe acest pământ … a putut fi acoperită de titlul paginii, acum la urmă, ei au început Capitolul Unu al Marii Povestiri, care nimeni pe pământ n-a citit-o, care merge în veşnicie şi în care fiecare capitol este din ce în ce mai bun.”

Dumnezeu are un scop cu viaţa ta pe pământ, dar nu se termină aici. Planul Lui implică mult mai mult decât cele câteva decenii pe care tu le vei petrece pe această planetă. Este mai mult decât „oportunitatea vieţii acesteia”. Dumnezeu îţi oferă o oportunitate dincolo de viaţa aceasta. Scriptura spune: sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie şi planurile inimii Lui, din neam în neam. (Psalm 33.11).

Singurul loc unde oamenii se gândesc la veşnicie sunt serviciile funerale, şi atunci superficial, gândind sentimental, bazat pe ignoranţă. Poate simţi că este oribil să te gândeşti la moarte, dar de fapt este nesănătos să trăieşti negând moartea şi ne considerând ceea ce este inevitabil. Numai nebunii ar merge prin viaţă nepregătiţi în faţa a ceea ştiu că se va întâmpla. Tu trebuie să te gândeşti mai mult la eternitate şi să nu o neglijezi.

Ai petrecut nouă luni în pântecele mamei tale unde n-a fost altceva decât pregătirea pentru viaţă, ca această viaţă să fie pregătirea pentru o altă viaţă. Dacă tu ai relaţie cu Dumnezeu, prin Isus, tu nu ai nevoie să-ţi fie frică de moarte. Este poarta spre eternitate. Dacă ar fi ultima oră a ta pe pământ, aia nu ar fi sfârşitul tău. În loc să sfârşeşti viaţa ta, ar putea fi ziua ta de naştere pentru eternitate. Scriptura spune: noi n-avem aici o cetate stătătoare, ci suntem în căutarea celei viitoare. (Evrei 13.14).

Făcând o comparaţie a eternităţii, timpul nostru pe pământ este o clipită, dar cu consecinţe pentru veşnicie. Faptele acestei vieţi sunt destinul pentru cealaltă. Noi am putea fi plini de încredere; căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, (2 Corinteni 5.6) Cu ani în urmă un slogan popular încuraja oamenii să trăiască fiecare zi ca „prima zi a restului vieţii lor”. De fapt, ar fi înţelept să trăieşti fiecare zi ca şi cum ar fi ultima zi a vieţii tale. Matthew Henry a spus: „Se cuvine să fii activ în fiecare zi şi să te pregăteşti pentru ziua finală”.

> Download .doc <

> Citeste Part 1 <

> Citeste Part 2 <

> Citeste Part 3 <

Tradus şi prelucrat după cartea: The purpose driven life (What on earth am I here for?) – Rick Warren

Portretul fericirii

Creatorul a iubit intotdeauna frumosul…

Ce ar fi fost pamintul fara lumina,

Ce ar fi fost marea fara albastru

Si ce ar fi fost cerul fara luminatori?

Daca iarba si frunzele nu erau verzi

Iar singele n-ar fi fost rosu…

Dacă florile nu aveau petale, sepale, stamine

Iar Adam ar fi fost singur !!??…

Dar Dumnezeu a iubit intotdeauna frumosul…

I-a dat omului ca acoperis, cerul

Si ca pardoseala ierburi marunte

Cu flori de “NU MA UITA”;

Si i-a mai dat ceva:

Din lut dar si din suflare divina

I-a făcut un portret de lumina

Ca de urit sa-i tina…

Mai apoi, un pictor gelos,

Pe frumos,

Cu pensula inmuiata in negru,

A trecut pragul Edenului…

Si de-ar fi fost doar atat!

Mai apoi, gelos pe frumusetea primei femei

A trasat peste dragostea ei,

Peste caminul si linistea ei,

O linie neagră…

O, Doamne!…Cine si oare cu ce sa mai stearga?

Peste ascultare,

A pus un semn de intrebare

Iar peste adevar a pus “NU”, mare…

O, Doamne!…Se tulbura Universul!

Cine sa mai refaca frumosul?

De peste milenii, de la cruce,

Raspunde Iisus:

“Prieteni, portret pentru cer v-am adus!”

Aici e secretul, aici e raspunsul..

Doar rosul singelui jertfirii

Alunga negrul, plinsul,

Si face portret fericirii.

Daca azi imi port pasii printre lacrimi

Si nu ma tem de intunerec,

Este pentru ca Iisus imi da frumusete…

Pentru ca Dumnezeu a iubit intotdeauna frumosul.

_______________________________________

Din zori mi-ai coborat in suflet

Muzica suava, muzica de sus

Imi place s-o aud e minunata

Si ma cuprinde-n armonia ei, ca intr-o vraja.

Si parca nu mai sunt pe-acest pamant strain

Ci chiar la poarta casei mele

Deschid cu usurinta usa, fara cheie

In patria cea noua, nu-i nimeni ca sa fure.

Odaia mea e plina de-o lumina dulce

Si nu e nici urma de praf sau murdarie

Pai, e normal, pe drum nu trec masini cu zgomot

Si peste tot sunt flori, si-o lume noua.

Dar muzica din ce in ce se stinge

Revin la ale zilei treburi multe

Ce-mi frang cu rautate zborul

Si nu-mi ramane-n suflet decat dorul

O, Doamne mai da-mi o dimineata.

> Dowload [.doc ] <

Credinta în Creator (mărturisiri de credintă ale unor mari oameni de stiintă)

[…] ” Majoritatea  oamenilor mari  de  stiintă  si-au  declarat  credinta,  trecând  peste  orgoliul  profesional.
Marele matematician  francez Cauchy  (1789-1857) spunea: “Eu sunt crestin, ca  toti marii astronomi, ca
toti marii  fizicieni si  toti marii geometri ai veacurilor trecute…Si dacă mi s-ar cere sa arat motivul, l-as arăta  cu  plăcere. S-ar  vedea că  convingerile  mele  sunt  rezultatul,  nu  al  unor  prejudecăti  ci  al  unei
cercetări adânci”.

Cât de departe suntem de dictonul “Crede si nu cerceta”, folosit tocmai de cei care nici nu credeau,
nici nu cercetau! Binot, fizician si astronom francez, vorbea despre prietenul  lui (Cauchy), astfel:  “L-am
văzut  străduindu-se să  facă  bine  în  jurul  lui, cu o  liniste plină de  încredere, pe care numai o credintă
adâncă o poate da. Fericit acela  în care Dumnezeu a voit astfel să unească bogătiile geniului cu acelea
ale inimii” .

Si iată si o declaratie a lui Faraday (1791-1867) – fondator al teoriei electromagnetismului – citată
de Pasteur la un discurs de receptie: “Cunoasterea si respectul lui Dumnezeu pătrund în mintea mea prin
căi tot asa de sigure ca acelea care ne conduc la adevărurile de ordin fizic”.

A.M.Ampere  (1775-1837)  –  un  alt  fondator  al  electromagnetismului  –  îsi  compusese  singur  o
rugăciune pe care o repeta zilnic: “Dumnezeule! Îti multumesc că m-ai creat, răscumpărat si iluminat cu
lumina Ta divină…Îti multumesc iarăsi de a mă fi readus la Tine după rătăcirile mele: eu simt că Tu vrei
ca eu să trăiesc pentru Tine si ca toate clipele vietii mele să-ti fie Tie consacrate”.

Iar  dr. N.C.Paulescu  (1869-1931),  profesor  si  fiziolog  român  (descoperitorul  insulinei),  spunea:
“Evanghelia Domnului Iisus Hristos este suprema  treaptă a stiintei. Nu numai că eu cred în Dumnezeu,
dar stiu cu certitudine că este Dumnezeu”.

  Copernic, Kepler, Galilei, Descartes, Bacon, Pascal, Leibniz, Newton, au fost credinciosi declarati.
La fel au fost unii mari astronomi (Laplace, Herschell, etc), mari matematicieni (Euler, Cauchy, Hermite
etc.),  mari  chimisti  (Lavoisier,  Berzelius,  Berthelot,  Gay-Lussac,  Thenard  etc.), mari  fizicieni  (Volta,
Ampere,  Faraday, Maxwell, William  Thomson  adică  Lordul  Kelvin  etc.).  Dar să  nu-l  uităm  pe marele
Einstein  (1879-1955).  Iată  chemarea  lui,  adresată  tuturor  oamenilor:  “Avem  o  religie  capabilă să
ferească  lumea de  toate relele sociale. Orice om are datoria sfântă să  facă  tot ce poate pentru  triumful
acestei religii”.

Pentru  ineditul  ei, să  inserăm  aici  si  o  declaratie  a  unui  om  politic,  fost  presedinte  al  SUA, W.
Wilson: “Datorită  citirii  regulate  a Bibliei  am  primit,  prin  bunătatea  lui Dumnezeu, ajutorul necesar,
care mi-a  îngăduit să  trec printr-o serie  lungă de mari  încercări, fără a da  înapoi. Sunt 14 ani de când
am  luat  acest  obicei  si  nu-l  pot  recomanda  îndeajuns  tuturor.  Însă  trebuie să  citim  sub  privirea  lui
Dumnezeu si să cerem ajutorul ca să pătrundem gândurile Sale. Deplâng pe cei ce nu citesc Biblia zilnic.
Ei se lipsesc astfel de un izvor nesecat de putere spirituală”.

Deci Dumnezeu există. Este si concluzia marilor oameni de stiintă, marilor căutători. Cine nu crede
trebuie să cerceteze pe cont propriu. Asa a făcut  si generalul englez Lew Wallace. El a vrut să scrie o
carte  în care să arate că Hristos n-a existat  iar crestinismul este absurd. După câtiva ani de documentare
anticrestină a început să scrie cartea. Dar când a ajuns la capitolul 4 si-a dat seama că Hristos a existat si că
a  fost  mai  mult  decât  un  personaj  istoric.  La  50  de  ani  generalul  a  îngenunchiat  prima  dată  pentru
rugăciune si a cerut lui Iisus Hristos să fie Mântuitorul său. A revizuit cartea si a terminat-o. Este vorba de
celebrul roman “Ben-Hur” (lucru curios: generalul si Ben-Hur seamănă!).

Mărturisirile de mai sus sunt ale oamenilor mari,  întelepti, angajati  în cunoasterea  lumii materiale.
Dar  asta  nu-i  împiedică  pe  multi  contemporani  de-ai  nostri să  spună  “Numai  prostii mai  cred”. Să  le
amintim cuvintele psalmistului: “Nebunul zice în inima lui: Nu este Dumnezeu” (Ps.14, 1).” […]

Conflict între stiintă si credintă,  

între întelepciunea omenească si cea dumnezeiască* 

Ioan Cismileanu 

©Wild-Voice 2010

In the beginning God created the heaven and the earth…

// God’s given us more than enough evidence to support his claim that he is who he says he is. Is it any wonder why Isaiah once said, “Have ye not known? Have ye not heard? Hath it not been told you from the beginning? Have ye not understood from the foundations of the earth? (Isaiah 40:21) //

>>> Read Article <<<


© www.devotions.com

Stiinta o nebunie? Stephen Hawking: Nu Dumnezeu a creat Universul

Renumitul om de ştiinţă Stephen Hawking dă naştere unor noi controverse, declarând în noua sa carte că legele fizicii sunt cele care au stat în spatele creării Big Bang-ului, care a dat naştere Universului.

Profesorul se opune astfel credinţelor religioase tradiţionale care susţin că Dumnezeu este creatorul Universului, anunţă Daily Mail.

 “Pentru că există o lege precum cea a gravitaţiei, Universul poate şi se va crea singur din nimic. Nu este necesar să-l invocăm pe Dumnezeu”, notează Hawking, în cartea “The Grand Design”.

Noua lucrare a lui Hawking, la care coautor este savantul Leonard Mlodinow, îşi propune să conteste teoria lui Sir Isaac Newton, conform căreia Universul trebuie să fi fost creat de Dumnezeu pentru că nu se putea naşte din haos.

Cei doi autori dau, ca exemplu, descoperirea din 1992 a unei planete care se mişca în jurul unui alt Soare.

“Această descoperire a făcut ca acele coincidenţe ale condiţiilor planetei noastre – singurul Soare, combinaţia norocoasă a distanţei dintre Pământ şi Soare şi masa Soarelui – să nu mai fie atât de remarcabile. Cu atât mai puţin, vor servi ca dovezi ca Pământul ar fi fost creat doar pentru a ne servi pe noi, oamenii”, scriu Hawking şi Mlodinow.

libertatea.ro

Stephen Hawking a comis o eroare elementara de logica, excluzand Divinitatea din procesul de nastere a Universului, sustine un respectat rabin britanic. 

Stiinta se bazeaza pe explicatii, religia pe interpretari, insa ostilitatea dintre stiinta si religie le afecteaza pe ambele, spune Jonathan Sacks, unul din cei mai respectati rabini britanici, in replica la noua teorie a lui Stephen Hawking care sustine ca Universul nu a fost creat de Dumnezeu, ci a luat nastere datorita legilor fizicii. Hawking comite o eroare elementara de logica prin noua sa teorie, sustine Lord Sacks, sef al Congregatiei Evreiesti Unite a Commonwealth-ului.

Hawking isi detaliaza teoria in cea mai noua carte a sa The Grand Design, volum care va aparea in 9 septembrie, insa din care a fost publicat un extras in The Times. Cartea, scrisa impreuna cu fizicianul american Leonard Mlodinow sustine teoria conform careia pentru crearea universului nu a fost nevoie de interventia unei forte divine, iar Big Bang-ul a fost rezultatul “inevitabil” al legilor fizicii, scrie The Guardian.
 

Rabinul Sacks spune, intr-un articol in Times, ca aceasta teorie contine o eroare elementara de logica. “Exista o diferenta intre stiinta si religie. Stiinta lucreaza cu explicatii, la religie este vorba despre interpretari. Biblia pur si simplu nu este interesata de modul in care Universul a luat fiinta“, spune rabinul, care adauga ca ostilitatea mutuala dintre stiinta si religie “este un blestem al timpurilor noastre” si le afecteaza pe amandoua. “Dar este mult mai multa intelepciune aici decat este in cazul stiintei. (Stiinta) nu ne poate spune de ce suntem aici sau cum ar trebui sa traim. Stiinta deghizata ca religie este la fel de scandaloasa ca religia deghizata in stiinta“, mai spune rabinul sef.

 

In cea mai cunoscuta cartea a sa, “O scurta istorie a timpului”, aparuta in 1988, Hawking nu excludea posibilitatea ca Divinitatea sa fi avut un rol in crearea Universului, insa in noua carte el sustine ca nasterea Universului s-a datorat unei actiuni inevitabile a legilor fizicii, astfel ca procesul de creatie a fost unul spontan, fara a fi nevoie de o forta divina .

Teoria lui Hawking a starnit o controversa si multi spun ca, desi faptul ca el este unul din cei mai valorosi oameni de stiinta nu poate fi contestat si desi poate explica prin teorii stiintifice cum a luat fiinta Universul, nu poate, tot prin aceste teorii, sa excluda prezenta Divinitatii.

theologhia.wordpress.com 

Hawking: Puteţi numi “Dumnezeu” legile ştiinţei

“Dacă vom avea o teorie completă, ar fi supremul triumf al raţiunii umane – atunci vom cunoaşte mintea lui Dumnezeu”, scria Hawking în cartea publicată în 1988. În iunie 2010, într-un mesaj difuzat în timpul emisiunii “Genius of Britain”, de la Channel 4, Hawking opină că nu există un Dumnezeu “personal”.

“Întrebarea este: modul în care s-a născut Universul a fost ales de Dumnezeu, din motive şi după legi pe care nu le înţelegem sau a fost determinat de legi ştiinţifice? Eu cred că varianta a doua este cea corectă. Dacă vreţi, puteţi să numiţi legile ştiinţei “Dumnezeu”, dar nu ar mai fi un Dumnezeu personal, de genul cu care v-aţi putea întâlni şi i-aţi putea adresa întrebări”, a menţionat Hawkings.

Noua carte a lui Stephen Hawking va fi publicată la 9 septembrie.

Despre Stephen Hawking

Deşi atins de scleroză laterală amiotrofică, aproape paralizat, Stephen Hawking este unul dintre cei mai populari oameni de ştiinţă ai lumii.

Pentru a comunica, un prieten i-a creat lui Hawking (68 de ani) un aparat special, compus dintr-un computer şi un sintetizator vocal. Computerul poate fi controlat cu mici mişcări ale capului şi globilor oculari. Acest aparat îl ajută pe savant să îşi expună teoriile, dar cu o viteză foarte mică: 15 cuvinte pe minut.

Principalele domenii de cercetare ale lui Stephen Hawking sunt cosmologia teoretică, relativitatea generală şi mecanica cuantică.

Dintre cărţile celebre ale savantului britanic pot fi amintite “Scurtă istorie a timpului”, “Visul lui Einstein şi alte eseuri”, “Universul într-o coajă de nucă”, “O mai scurtă istorie a timpului”, “George şi cheia secretă a Universului”, “George şi vânătoarea de comori în Cosmos”. Ultimele două sunt cărţi SF pentru copii.
 

evz.ro