Credinta în Creator (mărturisiri de credintă ale unor mari oameni de stiintă)

[…] ” Majoritatea  oamenilor mari  de  stiintă  si-au  declarat  credinta,  trecând  peste  orgoliul  profesional.
Marele matematician  francez Cauchy  (1789-1857) spunea: “Eu sunt crestin, ca  toti marii astronomi, ca
toti marii  fizicieni si  toti marii geometri ai veacurilor trecute…Si dacă mi s-ar cere sa arat motivul, l-as arăta  cu  plăcere. S-ar  vedea că  convingerile  mele  sunt  rezultatul,  nu  al  unor  prejudecăti  ci  al  unei
cercetări adânci”.

Cât de departe suntem de dictonul “Crede si nu cerceta”, folosit tocmai de cei care nici nu credeau,
nici nu cercetau! Binot, fizician si astronom francez, vorbea despre prietenul  lui (Cauchy), astfel:  “L-am
văzut  străduindu-se să  facă  bine  în  jurul  lui, cu o  liniste plină de  încredere, pe care numai o credintă
adâncă o poate da. Fericit acela  în care Dumnezeu a voit astfel să unească bogătiile geniului cu acelea
ale inimii” .

Si iată si o declaratie a lui Faraday (1791-1867) – fondator al teoriei electromagnetismului – citată
de Pasteur la un discurs de receptie: “Cunoasterea si respectul lui Dumnezeu pătrund în mintea mea prin
căi tot asa de sigure ca acelea care ne conduc la adevărurile de ordin fizic”.

A.M.Ampere  (1775-1837)  –  un  alt  fondator  al  electromagnetismului  –  îsi  compusese  singur  o
rugăciune pe care o repeta zilnic: “Dumnezeule! Îti multumesc că m-ai creat, răscumpărat si iluminat cu
lumina Ta divină…Îti multumesc iarăsi de a mă fi readus la Tine după rătăcirile mele: eu simt că Tu vrei
ca eu să trăiesc pentru Tine si ca toate clipele vietii mele să-ti fie Tie consacrate”.

Iar  dr. N.C.Paulescu  (1869-1931),  profesor  si  fiziolog  român  (descoperitorul  insulinei),  spunea:
“Evanghelia Domnului Iisus Hristos este suprema  treaptă a stiintei. Nu numai că eu cred în Dumnezeu,
dar stiu cu certitudine că este Dumnezeu”.

  Copernic, Kepler, Galilei, Descartes, Bacon, Pascal, Leibniz, Newton, au fost credinciosi declarati.
La fel au fost unii mari astronomi (Laplace, Herschell, etc), mari matematicieni (Euler, Cauchy, Hermite
etc.),  mari  chimisti  (Lavoisier,  Berzelius,  Berthelot,  Gay-Lussac,  Thenard  etc.), mari  fizicieni  (Volta,
Ampere,  Faraday, Maxwell, William  Thomson  adică  Lordul  Kelvin  etc.).  Dar să  nu-l  uităm  pe marele
Einstein  (1879-1955).  Iată  chemarea  lui,  adresată  tuturor  oamenilor:  “Avem  o  religie  capabilă să
ferească  lumea de  toate relele sociale. Orice om are datoria sfântă să  facă  tot ce poate pentru  triumful
acestei religii”.

Pentru  ineditul  ei, să  inserăm  aici  si  o  declaratie  a  unui  om  politic,  fost  presedinte  al  SUA, W.
Wilson: “Datorită  citirii  regulate  a Bibliei  am  primit,  prin  bunătatea  lui Dumnezeu, ajutorul necesar,
care mi-a  îngăduit să  trec printr-o serie  lungă de mari  încercări, fără a da  înapoi. Sunt 14 ani de când
am  luat  acest  obicei  si  nu-l  pot  recomanda  îndeajuns  tuturor.  Însă  trebuie să  citim  sub  privirea  lui
Dumnezeu si să cerem ajutorul ca să pătrundem gândurile Sale. Deplâng pe cei ce nu citesc Biblia zilnic.
Ei se lipsesc astfel de un izvor nesecat de putere spirituală”.

Deci Dumnezeu există. Este si concluzia marilor oameni de stiintă, marilor căutători. Cine nu crede
trebuie să cerceteze pe cont propriu. Asa a făcut  si generalul englez Lew Wallace. El a vrut să scrie o
carte  în care să arate că Hristos n-a existat  iar crestinismul este absurd. După câtiva ani de documentare
anticrestină a început să scrie cartea. Dar când a ajuns la capitolul 4 si-a dat seama că Hristos a existat si că
a  fost  mai  mult  decât  un  personaj  istoric.  La  50  de  ani  generalul  a  îngenunchiat  prima  dată  pentru
rugăciune si a cerut lui Iisus Hristos să fie Mântuitorul său. A revizuit cartea si a terminat-o. Este vorba de
celebrul roman “Ben-Hur” (lucru curios: generalul si Ben-Hur seamănă!).

Mărturisirile de mai sus sunt ale oamenilor mari,  întelepti, angajati  în cunoasterea  lumii materiale.
Dar  asta  nu-i  împiedică  pe  multi  contemporani  de-ai  nostri să  spună  “Numai  prostii mai  cred”. Să  le
amintim cuvintele psalmistului: “Nebunul zice în inima lui: Nu este Dumnezeu” (Ps.14, 1).” […]

Conflict între stiintă si credintă,  

între întelepciunea omenească si cea dumnezeiască* 

Ioan Cismileanu 

©Wild-Voice 2010

[ Science ] Life Built With Toxic Chemical

NASA-Funded Research Discovers Life Built With Toxic Chemical

NASA-funded astrobiology research has changed the fundamental knowledge about what comprises all known life on Earth.

Researchers conducting tests in the harsh environment of Mono Lake in California have discovered the first known microorganism on Earth able to thrive and reproduce using the toxic chemical arsenic. The microorganism substitutes arsenic for phosphorus in its cell components.

“The definition of life has just expanded,” said Ed Weiler, NASA’s associate administrator for the Science Mission Directorate at the agency’s Headquarters in Washington. “As we pursue our efforts to seek signs of life in the solar system, we have to think more broadly, more diversely and consider life as we do not know it.”

This finding of an alternative biochemistry makeup will alter biology textbooks and expand the scope of the search for life beyond Earth. The research is published in this week’s edition of Science Express.

Carbon, hydrogen, nitrogen, oxygen, phosphorus and sulfur are the six basic building blocks of all known forms of life on Earth. Phosphorus is part of the chemical backbone of DNA and RNA, the structures that carry genetic instructions for life, and is considered an essential element for all living cells.

Phosphorus is a central component of the energy-carrying molecule in all cells (adenosine triphosphate) and also the phospholipids that form all cell membranes. Arsenic, which is chemically similar to phosphorus, is poisonous for most life on Earth. Arsenic disrupts metabolic pathways because chemically it behaves similarly to phosphate.

“We know that some microbes can breathe arsenic, but what we’ve found is a microbe doing something new — building parts of itself out of arsenic,” said Felisa Wolfe-Simon, a NASA Astrobiology Research Fellow in residence at the U.S. Geological Survey in Menlo Park, Calif., and the research team’s lead scientist. “If something here on Earth can do something so unexpected, what else can life do that we haven’t seen yet?”

The newly discovered microbe, strain GFAJ-1, is a member of a common group of bacteria, the Gammaproteobacteria. In the laboratory, the researchers successfully grew microbes from the lake on a diet that was very lean on phosphorus, but included generous helpings of arsenic. When researchers removed the phosphorus and replaced it with arsenic the microbes continued to grow. Subsequent analyses indicated that the arsenic was being used to produce the building blocks of new GFAJ-1 cells.

The key issue the researchers investigated was when the microbe was grown on arsenic did the arsenic actually became incorporated into the organisms’ vital biochemical machinery, such as DNA, proteins and the cell membranes. A variety of sophisticated laboratory techniques was used to determine where the arsenic was incorporated.

The team chose to explore Mono Lake because of its unusual chemistry, especially its high salinity, high alkalinity, and high levels of arsenic. This chemistry is in part a result of Mono Lake’s isolation from its sources of fresh water for 50 years.

The results of this study will inform ongoing research in many areas, including the study of Earth’s evolution, organic chemistry, biogeochemical cycles, disease mitigation and Earth system research. These findings also will open up new frontiers in microbiology and other areas of research.

“The idea of alternative biochemistries for life is common in science fiction,” said Carl Pilcher, director of the NASA Astrobiology Institute at the agency’s Ames Research Center in Moffett Field, Calif. “Until now a life form using arsenic as a building block was only theoretical, but now we know such life exists in Mono Lake.”

The research team included scientists from the U.S. Geological Survey, Arizona State University in Tempe, Ariz., Lawrence Livermore National Laboratory in Livermore, Calif., Duquesne University in Pittsburgh, Penn., and the Stanford Synchroton Radiation Lightsource in Menlo Park, Calif.

NASA’s Astrobiology Program in Washington contributed funding for the research through its Exobiology and Evolutionary Biology program and the NASA Astrobiology Institute. NASA’s Astrobiology Program supports research into the origin, evolution, distribution, and future of life on Earth.

http://cdn-akm.vmixcore.com/core-flash/UnifiedVideoPlayer/UnifiedVideoPlayer.swf?player_id=127b4c33dad65bec1766de09e747bf8d

© http://www.nasa.gov

In the beginning God created the heaven and the earth…

// God’s given us more than enough evidence to support his claim that he is who he says he is. Is it any wonder why Isaiah once said, “Have ye not known? Have ye not heard? Hath it not been told you from the beginning? Have ye not understood from the foundations of the earth? (Isaiah 40:21) //

>>> Read Article <<<


© www.devotions.com

Vatican: Scientists shouldn’t play God

Vatican: Scientists shouldn’t play God
But church officials say synthetic cell could have benefits

> Read article now <

© 2010 The Associated Press. All rights reserved. This material may not be published, broadcast, rewritten or redistributed.

read also:  A new clue to explain existence

A New Clue to Explain Existence

Physicists at the Fermi National Accelerator Laboratory are reporting that they have discovered a new clue that could help unravel one of the biggest mysteries of cosmology: why the universe is composed of matter and not its evil-twin opposite, antimatter. If confirmed, the finding portends fundamental discoveries at the new Large Hadron Collider outside Geneva, as well as a possible explanation for our own existence.

In a mathematically perfect universe, we would be less than dead; we would never have existed. According to the basic precepts of Einsteinian relativity and quantum mechanics, equal amounts of matter and antimatter should have been created in the Big Bang and then immediately annihilated each other in a blaze of lethal energy, leaving a big fat goose egg with which to make stars, galaxies and us. And yet we exist, and physicists (among others) would dearly like to know why.

Sifting data from collisions of protons and antiprotons at Fermilab’s Tevatron, which until last winter was the most powerful particle accelerator in the world, the team, known as the DZero collaboration, found that the fireballs produced pairs of the particles known as muons, which are sort of fat electrons, slightly more often than they produced pairs of anti-muons. So the miniature universe inside the accelerator went from being neutral to being about 1 percent more matter than antimatter.

“This result may provide an important input for explaining the matter dominance in our universe,” Guennadi Borissov, a co-leader of the study from Lancaster University, in England, said in a talk Friday at Fermilab, in Batavia, Ill. Over the weekend, word spread quickly among physicists. Maria Spiropulu of CERN and the California Institute of Technology called the results “very impressive and inexplicable.”

The results have now been posted on the Internet and submitted to the Physical Review.

It was Andrei Sakharov, the Russian dissident and physicist, who first provided a recipe for how matter could prevail over antimatter in the early universe. Among his conditions was that there be a slight difference in the properties of particles and antiparticles known technically as CP violation. In effect, when the charges and spins of particles are reversed, they should behave slightly differently. Over the years, physicists have discovered a few examples of CP violation in rare reactions between subatomic particles that tilt slightly in favor of matter over antimatter, but “not enough to explain our existence,” in the words of Gustaaf Brooijmans of Columbia, who is a member of the DZero team.

The new effect hinges on the behavior of particularly strange particles called neutral B-mesons, which are famous for not being able to make up their minds. They oscillate back and forth trillions of times a second between their regular state and their antimatter state. As it happens, the mesons, created in the proton-antiproton collisions, seem to go from their antimatter state to their matter state more rapidly than they go the other way around, leading to an eventual preponderance of matter over antimatter of about 1 percent, when they decay to muons.

Whether this is enough to explain our existence is a question that cannot be answered until the cause of the still-mysterious behavior of the B-mesons is directly observed, said Dr. Brooijmans, who called the situation “fairly encouraging.”

The observed preponderance is about 50 times what is predicted by the Standard Model, the suite of theories that has ruled particle physics for a generation, meaning that whatever is causing the B-meson to act this way is “new physics” that physicists have been yearning for almost as long.

Dr. Brooijmans said that the most likely explanations were some new particle not predicted by the Standard Model or some new kind of interaction between particles. Luckily, he said, “this is something we should be able to poke at with the Large Hadron Collider.”

Neal Weiner of New York University said, “If this holds up, the L.H.C. is going to be producing some fantastic results.”

Nevertheless, physicists will be holding their breath until the results are confirmed by other experiments.

Joe Lykken, a theorist at Fermilab, said, “So I would not say that this announcement is the equivalent of seeing the face of God, but it might turn out to be the toe of God.”

By DENNIS OVERBYE
http://www.nytimes.com

Creaţia

Realizarea planului divin de mântuire a început deja cu creaţia. Sigur fiecare din noi a admirat deja creaţia maiestuoasă. Din păcate, nu toţi Îl pun în mod logic pe Creator înaintea creaţiei, deşi fiecare ştie că înainte de a exista un ceas, a fost un ceasornicar, şi la fel un arhitect, înainte de a exista o clădire, etc. În general se ştie că existenţa lui Dumnezeu este pusă sub semnul întrebării, iar relatarea despre creaţie este descrisă ca fiind de necrezut, de când oamenii au realizat imposibilul aparent prin invenţiile cele mai mari, şi mai ales de când Darwin şi-a publicat tezele lui în anul 1859. Filozofii ateişti au făcut credibile teoriile lor contradictorii în ultimele secole şi în acelaşi timp i-au aruncat pe oameni în necredinţă. Dumnezeu este tăgăduit şi omul este sărbătorit. S-a susţinut chiar şi afirmaţia că totul s-a format de la sine. Cine crede aceasta, ar putea să-şi tăgăduiască tatăl şi mama şi să susţină că el s-a format singur şi că este rezultatul evoluţiei.

Cine îşi poate închipui că universul nemărginit, cu nenumăratele lui stele care sunt într-o deplină armonie, s-a format de la sine, de exemplu printr-o explozie? Până în prezent nu s-a găsit nimeni care să îmbunătăţească lucrul cel mai mărunt din creaţie. Să ne gândim doar la nenumăratele vieţuitoare din mările lumii cărora le-au fost date condiţii de viaţă ideale, sau la milioanele de soiuri de animale şi păsări de pe toate continentele şi la cât de perfect au fost adaptate conform împrejurărilor climaterice.

Aşa cum a creat şi a rânduit Creatorul la început toate lucrurile prin Cuvântul Său atotputernic, aşa sunt până în ziua de astăzi. De la începutul pământului se seamănă şi se recoltează în fiecare an, după cum a hotărât Domnul Dumnezeu: „Cât va fi pământul, nu va înceta semănatul şi seceratul, frigul şi căldura, vara şi iarna, ziua şi noaptea!“ (Geneza 8.22). Numai acolo unde intervine omul în natură, au loc dereglări. Zilnic sunt hrănite miliarde de oameni şi dacă s-ar distribui totul corect, n-ar trebui să mai rabde nimeni de foame. În fiecare an Dumnezeu nu numai că se îngrijeşte de noi şi de nenumăratele vieţuitoare, ci El ne ţine o predică puternică prin natură despre viaţă, moarte şi înviere. În fiecare primăvară apare o nouă viaţă, care aduce roade noi. Urmează vara cu recoltele bogate. După aceea vine toamna, în care cad frunzele pomilor şi natura moare. Urmează apoi somnul de iarnă şi desigur iarăşi trezirea în acelaşi ritm în următoarea primăvară. „Fiindcă ceea ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. Căci însuşirile Lui nevăzute, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la crearea lumii, fiind înţelese prin lucrurile făcute de El“ (Romani 1.19-20).

Şi faptul că toate vieţuitoarele se reproduc după soiul lor, va rămâne până la sfârşit. Până astăzi se seamănă aceeaşi sămânţă care a răsărit prima dată la crearea pământului. Cresc aceiaşi pomi cu aceleaşi fructe şi trăiesc tot aceleaşi soiuri de animale pe pământ, atâta timp cât nu sunt nimicite de oameni. Şi oamenii, coroana creaţiunii, sunt tot aşa cum au fost Adam şi Eva atunci. Lor le-au fost date calităţi creatoare. Aceasta s-a văzut foarte clar în ultimii o sută de ani şi mai ales în ultimii cincizeci de ani. Noi am văzut evoluţia de la căruţa cu cai la avion şi până la zborul cosmic. Omul înfăptuieşte tot ceea ce îşi planifică, după cum a spus Dumnezeu: „… şi iată de ce s-au apucat; acum nimic nu i-ar împiedica să facă tot ce şi-au pus în gând.“ (Gen. 11, 6). De aceasta mi-am dat seama în 9 decembrie 1995, când astronautul de pe Apollo 16, generalul Charles Duke, a relatat în Berlin despre vizita lui pe lună în aprilie 1972.

Numai un singur lucru nu poate să facă omul, şi anume să creeze viaţă. Cei ce cred în evoluţie şi vorbesc despre o celulă primară, să ne spună în cazul acesta, cine a creat această celulă şi cine a pus viaţa în ea. Aici s-ar putea pune şi întrebarea următoare: cine a pus instinctul de reproducere în toate vieţuitoarele? De ce nu seamănă tăgăduitorii de Dumnezeu grâu artificial? Pentru că ştiu sigur că nu ar încolţi, deoarece nu poartă în sine germenul vieţii. Orice om care gândeşte normal ar trebui să-L pună pe Creatorul suveran, atotputernic înaintea existenţei creaţiunii atotcuprinzătoare, puternice şi maiestoase. Dacă oamenii nu s-ar fi lepădat de El, atunci ar fi putut crede Cuvântul Său şi relatările zilnice despre creaţiune care devin realitate înaintea ochilor noştri. Dumnezeu şi Cuvântul Lui rămâne veşnic adevărat şi credibil, pentru toţi cei vrednici să creadă.

reasezare.wordpress.com