Portretul fericirii

Portretul fericirii

Creatorul a iubit intotdeauna frumosul…
Ce ar fi fost pamintul fara lumina,
Ce ar fi fost marea fara albastru
Si ce ar fi fost cerul fara luminatori?
Daca iarba si frunzele nu erau verzi
Iar singele n-ar fi fost rosu…
Dacă florile nu aveau petale, sepale, stamine
Iar Adam ar fi fost singur !!??…

Dar Dumnezeu a iubit intotdeauna frumosul…
I-a dat omului ca acoperis, cerul
Si ca pardoseala ierburi marunte
Cu flori de “NU MA UITA”;
Si i-a mai dat ceva:
Din lut dar si din suflare divina
I-a făcut un portret de lumina
Ca de urit sa-i tina…

Mai apoi, un pictor gelos,
Pe frumos,
Cu pensula inmuiata in negru,
A trecut pragul Edenului…
Si de-ar fi fost doar atat!
Mai apoi, gelos pe frumusetea primei femei
A trasat peste dragostea ei,
Peste caminul si linistea ei,
O linie neagră…
O, Doamne!…Cine si oare cu ce sa mai stearga?
Peste ascultare,
A pus un semn de intrebare
Iar peste adevar a pus “NU”, mare…
O, Doamne!…Se tulbura Universul!
Cine sa mai refaca frumosul?
De peste milenii, de la cruce,
Raspunde Iisus:
“Prieteni, portret pentru cer v-am adus!”
Aici e secretul, aici e raspunsul..
Doar rosul singelui jertfirii
Alunga negrul, plinsul,
Si face portret fericirii.
Daca azi imi port pasii printre lacrimi
Si nu ma tem de intunerec,
Este pentru ca Iisus imi da frumusete…
Pentru ca Dumnezeu a iubit intotdeauna frumosul.
_______________________________________
Din zori mi-ai coborat in suflet
Muzica suava, muzica de sus
Imi place s-o aud e minunata
Si ma cuprinde-n armonia ei, ca intr-o vraja.
Si parca nu mai sunt pe-acest pamant strain
Ci chiar la poarta casei mele
Deschid cu usurinta usa, fara cheie
In patria cea noua, nu-i nimeni ca sa fure.
Odaia mea e plina de-o lumina dulce
Si nu e nici urma de praf sau murdarie
Pai, e normal, pe drum nu trec masini cu zgomot
Si peste tot sunt flori, si-o lume noua.
Dar muzica din ce in ce se stinge
Revin la ale zilei treburi multe
Ce-mi frang cu rautate zborul
Si nu-mi ramane-n suflet decat dorul
O, Doamne mai da-mi o dimineata.

Portretul fericirii

Portretul fericirii

Creatorul a iubit intotdeauna frumosul…
Ce ar fi fost pamintul fara lumina,
Ce ar fi fost marea fara albastru
Si ce ar fi fost cerul fara luminatori?
Daca iarba si frunzele nu erau verzi
Iar singele n-ar fi fost rosu…
Dacă florile nu aveau petale, sepale, stamine
Iar Adam ar fi fost singur !!??…

Dar Dumnezeu a iubit intotdeauna frumosul…
I-a dat omului ca acoperis, cerul
Si ca pardoseala ierburi marunte
Cu flori de “NU MA UITA”;
Si i-a mai dat ceva:
Din lut dar si din suflare divina
I-a făcut un portret de lumina
Ca de urit sa-i tina…

Mai apoi, un pictor gelos,
Pe frumos,
Cu pensula inmuiata in negru,
A trecut pragul Edenului…
Si de-ar fi fost doar atat!
Mai apoi, gelos pe frumusetea primei femei
A trasat peste dragostea ei,
Peste caminul si linistea ei,
O linie neagră…
O, Doamne!…Cine si oare cu ce sa mai stearga?
Peste ascultare,
A pus un semn de intrebare
Iar peste adevar a pus “NU”, mare…
O, Doamne!…Se tulbura Universul!
Cine sa mai refaca frumosul?
De peste milenii, de la cruce,
Raspunde Iisus:
“Prieteni, portret pentru cer v-am adus!”
Aici e secretul, aici e raspunsul..
Doar rosul singelui jertfirii
Alunga negrul, plinsul,
Si face portret fericirii.
Daca azi imi port pasii printre lacrimi
Si nu ma tem de intunerec,
Este pentru ca Iisus imi da frumusete…
Pentru ca Dumnezeu a iubit intotdeauna frumosul.
_______________________________________
Din zori mi-ai coborat in suflet
Muzica suava, muzica de sus
Imi place s-o aud e minunata
Si ma cuprinde-n armonia ei, ca intr-o vraja.
Si parca nu mai sunt pe-acest pamant strain
Ci chiar la poarta casei mele
Deschid cu usurinta usa, fara cheie
In patria cea noua, nu-i nimeni ca sa fure.
Odaia mea e plina de-o lumina dulce
Si nu e nici urma de praf sau murdarie
Pai, e normal, pe drum nu trec masini cu zgomot
Si peste tot sunt flori, si-o lume noua.
Dar muzica din ce in ce se stinge
Revin la ale zilei treburi multe
Ce-mi frang cu rautate zborul
Si nu-mi ramane-n suflet decat dorul
O, Doamne mai da-mi o dimineata.